Treceți la conținutul principal

Postări

Despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica Gavrilia Papaiannis

În Biserica noastră o recunoaştem pe Presfânta Fecioară ca Maica noastră [...] Dacă citiţi Evanghelia cu atenţie, veţi vedea că ea a fost cea care a spus: „Măreşte sufletul pe Domnul”. Veţi vedea că atunci când Domnul a ales-o, El a trimis pe Arhanghel la ea, şi că, de îndată ce a auzit cuvintele acestuia, ea a spus: „Iată roaba Domnului.” Ea nu s-a împotrivit voii lui Dumnezeu.
Aşadar,
În primul rând: de vreme ce ascultarea faţă de voia lui Dumnezeu este o chestiune extrem de importantă pentru noi, Maica Domnului este un arhetip în ochii noştri.
În al doilea rând: Sfânta Fecioară a fost teribil de calomniată pentru că a avut un fiu deşi era necăsătorită. De aceea, dacă o femeie este acuzată astăzi, Sfânta Fecioară stă alături de ea ca o mamă şi o sprijină în toate greutăţile.
În al treilea rând: noi grecii, care am fost de multe ori refugiaţi, ne amintim că Maica Domnului L-a luat pe Pruncul Hristos şi a căutat refugiu în Egipt.
În al patrulea rând: multe femei îşi pierd copiii care…
Postări recente

Pentru când mi-e dor, și mi-e tot timpul dor...

Simplă cugetare :)

Adevărul e că dacă ai pagină de facebook, nu prea mai scrii pe blog. Deși, ai vrea să scrii. :)

Cuvânt la Schimbarea la Față. Despre Rai și despre sminteala adusă de unii clerici (06 august 2017)

Cuvânt la Schimbarea la Față. Despre Rai și despre sminteala adusă de unii clerici (06 august 2017) -audio
Pr. Florin Stan, Parohia Ortodoxă ”Înălțarea Domnului”, Târgu Lăpuș

Pentru început

"First teach your children not how to correctly take a blessing from a priest, but to give up their seat to the elderly, to reach out a hand to the woman getting off the bus, and to do everything for the sake of Christ… A religious upbringing begins not when a mother teaches to say “Our Father,” but when a father teaches his son to thank his mother for his washed shirt and prepared lunch."
Fr. Alexander Obcharenko
Doamne, Atotțiitorule, Dumne­zeul pu­te­rilor și al tuturor trupurilor, Care între cele de sus locuiești și spre cele de jos privești; Cel ce is­pitești inimile și ră­runchii și tainele oamenilor le știi cu ade­vărat; Lu­mină fără de început și pururea fii­toare, în care nu este mu­tare sau umbră de schimbare; Însuți, Îm­părate fără de moar­te, primește ru­găciunile noastre pe care le aducem Ție din gurile noastre cele întinate, în acest ceas al nopții, îndrăz­nind pentru mulțimea milelor Tale. Iartă-ne gre­șe­lile ce am greșit înaintea Ta, cu cu­vân­tul, cu fapta, din știință și din ne­știință. Curățește-ne pe noi de toate în­ti­nă­ciunile trupești și sufletești, fă­cân­du-ne pe noi casă cinstitului și Sfân­tului Tău Duh. Și ne dăruiește nouă, cu inimă veghetoare și curată, să trecem toată noaptea acestei vieți, aștep­tând luminata și sfânta zi a Unuia-Născut Fiului Tău, a Dom­nu­lui Dumnezeului și Mân­­tuitorului nostru Iisus Hristos, când va veni pe pământ cu slavă să judece pe to…

Îi hrănim cu moarte pe copiii noștri, apoi ne mirăm de alegerile pe care le fac

Cristina Sturzu

Încercăm să-i dezlipim din jocurile morții, dar ei sunt atrași hipnotic, ascultând chemarea fratelui. Vrem să îi învățăm să trăiască „bine”, dar mai înainte i-am învățat că nu e bine să trăiască… dacă nu e bine. Dacă e greu. Dacă ești bolnav. Dacă ai un handicap. Dacă ești singur. Dacă nu ești acceptat. Dacă nu ești înțeles. Dacă nu ai terminat o școală. Dacă nu ai serviciu. Cât sunt mici, moartea îi cheamă prin boală sau accidente. Dar când mai cresc, copiii descoperă mirajul morții asupra căreia au putere. Atunci ne râd în nas.

Nu știu cât avem conștiința că, deși ne regăsim într-o perioadă istorică hipercivilizată, copiii noștri sunt permanent amenințați cu moartea. Am dezvoltat nevrotic o cultură a păzirii copiilor de moarte, în vreme ce ei se lasă prinși de ghearele ei – aproape râzându-ne în nas. Am uitat că am bagatelizat noi înșine, la un moment dat, viața propriului copil. Da, acela pe care l-am avortat. Am avortat, iar acum vrem să le transmitem celorlalți co…