luni, 29 decembrie 2008

Mama si copilul-PS Justinian Chira

PS Justinian Chira
Episcop al Maramureşului si Sătmarului

Căci prunc S-a născut noua, un Fiu S-a dat noua, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui, si se cheamă numele Lui: Înger se mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor; Domn al păcii, Părinte al veacului ce va sa fie. (Isaia 9,5)

Anul trecut v-am vorbit despreMama Pruncului, iar acum, cu smerenie si cu bucurie mare, doresc sa va vorbesc despre Pruncul Mamei, despre Dumnezeiescul Fiu al Mariei, si, in lumina Naşterii Lui, sa va grăiesc despre fiii cei trupeşti, care sunt destinaţi sa devina “fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8,16)
Mama si copilul sunt doua fiinţe care nu pot fi despărţite. Cine nu cinsteşte pe mama, întristează si răneşte adânc pe fiul mamei. Cine iubeşte pe fiu, aduce cea mai mare bucurie mamei. Aşa este in viata noastră a tuturor. Aşa este si in viata cea dumnezeiasca, in viata cea cereasca. Cinstea pe care o dam Maicii Domnului, in mod cu totul deosebit, bucura pe Fiul ei, pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Pe drept cuvânt, aşa cum spun Sfinţii Părinţi, de la facerea lumii nu s-a întâmplat o minune mai mare decât Naşterea Domnului. Naşterea fiecărui copil este de asemenea o mare minune. Îngerii se bucura si preamăresc pe Dumnezeu când se da viata unei noi făpturi omeneşti, sporind prin aceasta lumina in univers si risipind pustiul si întunericul, pe care vrăjmaşul lui Dumnezeu incearca sa-l reverse pe pamant. Mai presus de orice naştere este Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, căci fara Naşterea Fiului lui Dumnezeu in lume, aceasta ar fi fost lipsita de lumina si de har, de viata dumnezeiasca din care izvorăşte lumina si viata cea adevărata.
Toţi copii care s-au născut din femeie, din fiicele Evei, ar fi fost condamnaţi la moarte, la nefericire, la osânda veşnica daca nu s-ar fi născut din Fecioara Maica Domnului nostru Iisus Hristos, care este „…Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va sa fie,” după cum ne-a descoperit Dumnezeu prin proorocul Isaia. (Is.9,5)
După ce ne-am bucurat de Naşterea Domnului, sa ne întoarcem acum cu faţa spre copiii noştri, care si noua si lui Dumnezeu Ii sunt atât de dragi; iar Domnul nostru Iisus Hristos ne cere tuturor: „Lăsaţi copiii sa vina la Mine si nu-i opriţi…” (Lc. 18,16)
In casa unui creştin am întâlnit un copil care parca era un înger, Eu cred ca daca copiii nu s-ar fi născut cu păcatul strămoşesc ar fi fost mai presus de îngeri in faţa lui Dumnezeu. După cum spune un mare teolog: „Îngerul e numai slujitor al lui Dumnezeu si al omului, pe când omul e si stăpânitor. Omul, fiind creat după chipul lui Dumnezeu, nu e numai pentru aceea mai mare ca îngerii, ci si pentru ca are puterea susţinătoare si roditoare de viata.”

Copii au trup si suflet, in timp ce îngerii sunt doar duhuri puternice, slujitoare, nemuritoare, create prin cuvântul lui Dumnezeu.
Copiii fac parte din creatura pe care Dumnezeu a făcut-o „după chipul si asemănarea Sa” (Fac.1,26-27)
Îngerii nu cresc si nu se înmulţesc aşa cum a rânduit Dumnezeu oamenilor, cărora le-a zis: „Creşteţi si va înmulţiţi si umpleţi pământul.” (Fac. 2,28) Starea îngerilor este acum mereu aceeaşi, in timp ce omul este înzestrat de Dumnezeu cu voinţa si dorinţa de a se desăvârşii, aşa cum Cel desăvârşit, Fiul lui Dumnezeu ce S-a întrupat pentru mântuirea noastră, a poruncit tuturor celor născuţi din Adam: „Fiţi dar voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este.” Mt. 5,48)
Model al desăvârşirii noastre ne-au fost daţi copiii, după cum ne învaţă cuvântul lui Dumnezeu, care zice: „De nu vă veţi întoarce si nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărătia cerurilor” (Mt. 18,3) Iar ca împlinire si mai înaltă, Mântuitorul zice: „Lăsaţi copiii să vină la Mine si nu-i opriţi, ca a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu.” (Mc.10,14) Dar ceea ce trebuie sa cunoaştem toţi este cuvântul pe care l-a spus Iisus Hristos, zicând: „Cine va primi un prunc ca acesta in numele Meu, pe mine Mă primeşte.” (Mt. 18,5) De acest cuvânt se mira si îngerii, pentru ca prin acest cuvânt Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit tuturor ca El, Mântuitorul lumii, se identifica cu toţi copiii de pe pământ. De aceea, ca un avertisment, Domnul, având in vedere in primul rând copiii, zice: "Cine va sminti pe unul dintre aceştia mai mici, care crede in Mine, mai bine i-ar fi lui sa-si lege o piatra de moara la gat si sa se arunce in adâncul marii.” (Mt. 18,6) Si continua mai departe Domnul: „Vedeţi sa nu dispreţuiţi pe unul din aceşti mici, căci zic vouă: îngerii lor pururi vad fata Tatălui Meu care este in ceruri.” (Mt. 18,10)
Pentru a înţelege si mai mult cinstea înalta pe care Iisus Hristos a acordat-o copiilor, sa ascultam incă un cuvânt pe care Domnul l-a rostit când cei 72 de ucenici s-au întors: „cu bucurie zicând: Doamne, si demonii se supun in numele Tău”. In acel ceas-zice Scriptura- El S-a bucurat in Duhul Sfânt si a zis: „Te slăvesc pe Tine părinte, Doamne al cerului si al pamantului, ca ai ascuns acestea de cei intelepti si de cei invatat si le-ai descoperit pruncilor” (Lc. 10,17,21)
Din toate acesta vedem cat de mult iubeşte Dumnezeu copiii, cat de mult ii preţuieşte Iisus Hristos, cat de multa si mare grija poarta Fiul lui Dumnezeu copiilor. Căci Mântuitorul de dragul fiilor lui Adam a acceptat sa vina intre noi ca un copil plăpând. Dar in trupul acele firav si minunat, dintr-o peştera întunecoasa, era El, Cel ce a existat din eternitate, Cel ce împreuna cu Tatăl a făcut cerul, pământul si pe om.

Prin Naşterea Domnului vedem in fiecare copil strălucind chipul lui Dumnezeu si cunoaştem ca ei, copiii, sunt comoara cea mai sfânta si cea mai scumpa pe care o primim de la Dumnezeu. De aceea este firesc sa avem o grija deosebita de această comoară dumnzeiască, de acest dar ceresc, de acest mugur ce luminează pământul. Copilul când se naşte, umple de bucurie familia si casa, sporeşte puterea părinţilor si mângâie bătrâneţile noastre.

Când se naşte un copil si cerurile se lumineaza si se bucura. Îngerii pregătesc un locaş si pentru sufletul noului născut, iar arhanghelii, după porunca lui Dumnezeu trimit un înger păzitor care sa-i apere pe mama si făptura cea noua, pruncul, pe care mama l-a purtat la sânul ei noua luni.
Dumnezeu, la naşterea unui copil, ia parte, pentru ca o naştere este o noua geneza. O noua lume a apărut in sânul universului. Copilul nou-născut este o făptura mica din punct de vedre fizic; dar prin sufletul lui, prin scopul lui, prin ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit, el este un univers, o lume mai importanta si mai de preţ decât lumea întreaga, după cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu Care zice: „Ce-i va folosi omului daca va câştiga lumea întreaga, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?”(Mt. 16,26) Un suflet de om, un om in totalitatea lui, înaintea lui Dumnezeu este mai important, mai de preţ decât tot universul, decât „lumea întreaga”, cum aşa de minunat se exprima Domnul nostru Iisus Hristos.
La naşterea unui copil toata făptura se minunează si se întreabă: „Ce va fi oare cu acest copil?”(Lc. 1,66) pentru ca noul născut, care este înzestrat de Dumnezeu cu suflet si voinţa libera, poate deveni un savant, un erou, un sfânt, adică un om desavarsit, sau un demon. Poate deveni un mare binefăcător al omenirii sau un tiran, care sa aducă pe pământ mult rău, multe nenorociri, multe dureri, multa suferinţa si moarte după cum se va folosi de marele dar care este voinţa libera pe care omul a primit-o de la Dumnezeu, prin care poate face bine sau rău, poate respecta sau dispreţui poruncile lui Dumnezeu urmând indemnul diavolului, care incearca mereu sa-i facă pe fiii lui Adam sa se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu.
De aceea, la naşterea unui copil toate puterile cereşti se aduna împrejurul mamei care naşte si in jurul leagănului ca in jurul unui altar, in care o noua făptura se afla, si se întreabă si ei: „Ce va fi pruncul acesta?” Dar, mai mult decât toata lumea, sunt datori părinţii sa se întrebe: „Ce va fi pruncul acesta?” Aceasta întrebare trebuie sa si-o pună naşii si preotul care botează si Biserica si şcoala si societatea, pentru ca toate si toţi vor răspunde in fata lui Dumnezeu de sufletul copilului, de viata si mântuirea noului născut.

Iubim copiii! Cine nu iubeşte copiii? Si Dumnezeu si îngerii si oamenii iubesc copiii. Dar noi, oamenii, începând cu părinţii copiilor si cu toţi cei ce sunt însărcinaţi de Dumnezeu cu o răspundere in lumea aceasta, trebuie sa nu uitam ca prima datorie a tuturor este sa avem grija de copii. Sa creăm copiilor condiţii pentru a creste frumoşi si sănătoşi cu trupul si cu sufletul, după cum zice Scriptura: „Îngrijiţi de copiii voştri si îi creşteţi intru învăţătura si cercetarea Domnului.” Daca mama este cel dintâi dascăl pentru copil, atunci toţi avem sarcina sa creăm mamelor condiţii ca sa isi poată face datoria de mama. In mâna lor, în mâna mamelor, sta viata sau moartea copiilor. Insa ele au nevoie de ajutorul tuturor. Fiecare bărbat trebuie sa fie un stâlp pe care se reazămă toată familia. Fiecare tată este un zid de cetate, un scut ce apăra si mama si copilul. Cel mai strălucit exemplu care ne arata tuturor ce sfânta sarcina, ce rol important are bărbatul în casa si familia lui, este sfântul si dreptul Iosif, care, deşi Maica Domnului nu era femeia lui, deşi Iisus Hristos nu era copilul lui, deşi el nu era decât logodnicul si îngrijitorul Mariei si al pruncului Iisus, nu o paraseste, ci o ocroteşte ca un adevărat părinte, dar si ca soţ si tată. Pentru ca fiecare este, in primul rând, pentru familia lui, îngrijitor, dar si părinte ocrotitor, care are de la Dumnezeu sarcina sa-si apere familia, sa-si cinstească casa, sa iubească cu sfinţenie mama copiilor lui, sa nu uite niciodată ca din mâinile lui va cere Dumnezeu sufletul copiilor lui.

Când un copil, când un tânăr sau o tânăra greşesc si sunt chemaţi în faţa justiţiei aici pe pământ, pentru a fi pedepsiţi pentru fărădelegile pe care le-au săvârşit, pentru păcatele în care au căzut, după dreptate ar trebuia să fie chemaţi în fata judecătorilor in primul rând părinţii acelor tineri, preotul care i-a botezat, naşii care i-au primit în braţe când au fost încreştinaţi. Când copii noştri se prăbuşesc în prăpastia păcatului, Dumnezeu le striga părinţilor si noua: „Ce aţi făcut cu darul Meu? Ce aţi făcut cu copiii voştri? Ce aţi făcut cu aceşti tineri, care la început au fost mai frumoşi decât florile câmpului si decât stelele cerului? Eu, zice Domnul, i-am chemat la viata si le-am pregătit un loc în cer, i-am înzestrat cu suflet si le-am dat porunca sa meargă pe calea vieţii, iar voi i-aţi lăsat să meargă pe calea morţii.”

Ce aţi făcut cu copiii voştri? Ne va întreba Domnul la Dreapta Judecată! Toţi suntem răspunzători pentru copiii lumii, care s-au născut să fie fiii luminii, fiii zilei, fiii lui Dumnezeu (I.Tes.5,5) O mare răspundere revine oricărei societati pentru soarta copiilor chiar si din motive pământeşti, lumeşti, trupeşti, dar adevărata răspundere îşi are izvorul in Legea lui Dumnezeu. Dragostea, respectul, mila si dreptatea, pe care suntem datori să le acordam omului, sunt de natură divină.
Dumnezeu le-a aşezat pe toate acestea, iar daca omul nu le respecta, îl batjocoreşte pe Dumnezeu si va răspunde pentru toate acestea in faţa dreptăţii Lui.
Aşadar, nu numai din motive umanitare ne porunceşte Biserica lui Hristos sa avem grija de copii, ci pentru ca aşa cere dreptatea lui Dumnezeu si pentru ca aceasta este dorinţa cea mai mare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care, văzând pe cei ce nu-i lăsau pe copii sa vina la El, „S-a mâhnit si le-a zis: Lăsaţi copiii sa vina la Mine si nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este Imparatia lui Dumnezeu” (Mt. 10,14)

Omul a fost înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, iar îngerii au fost si rămân cei mai fideli slujitori ai lui Dumnezeu si cei mai puternici si mai buni prieteni si ocrotitori ai oamenilor. Ar fi un mare pericol pentru un copil daca nu ar avea un înger păzitor. O grija deosebita acorda îngerii copiilor, de aceea si copiii iubesc foarte mult pe îngeri si mereu îi roagă zicând: „Înger, îngeraşul mau, ce mi te-a dat Dumnezeu, totdeauna fi cu mine şi mă învaţă să fac bine. Eu sunt mic, tu fă-mă mare, eu sunt slab, tu fă-mă tare; şi-n tot locul mă-nsoţeşte şi de rele mă fereşte.”

Mama si copilul,
Baia Mare, 2008

Editat de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului si Sătmarului

duminică, 28 decembrie 2008

Fuga in Egipt

"Dupa plecarea magilor, iata ingerul Domnului se arata in vis lui Iosif, zicand: Scoala-te, ia Pruncul si pe mama Lui si fugi in Egipt si stai acolo pana ce-ti voi spune, fiindca Irod are sa caute Pruncul ca sa-L ucida. Si sculandu-se, a luat, noaptea, Pruncul si pe mama Lui si a plecat in Egipt. Si au stat acolo pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca cuvantul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". (Matei 2, 13-15)

Sensul acestei lucrari dumnezeiesti este explicat in sinaxarul zilei de 26 decembrie: "Si a fugit in Egipt Nascatoarea de Dumnezeu cu Pruncul si cu Iosif, pentru doua pricini: intai ca sa se plineasca ceea ce s-a zis prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu"; a doua, ca sa se inchida gura ereticilor. Daca Maica Domnului n-ar fi fugit cu Pruncul in Egipt si ar fi fost prins Pruncul si ucis, atunci s-ar fi impiedicat mantuirea oamenilor; iar daca ar fi ramas in Palestina si n-ar fi fost ucis de Irod, si ar fi scapat tocmai pentru ca sa poata implini mantuirea oamenilor, atunci mul?i socotit ca a purtat o naluca de trup si nu trup adevarat, iar ereticii fara de Dumnezeu ar fi indraznit sa zica: "Daca ar fi purtat trup, ar fi fost ucis de sabie; dar daca n-a fost ucis, inseamna ca nalucire este nasterea Lui". Pentru aceasta a fugit in Egipt, ca sa sfarame idolii de acolo si sa mantuiasca toata lumea in vremea mantuitoarei Rastigniri si invieri."

Crestinii egipteni afirma cu bucurie prezenta Sfintei Familii pe teritoriul tarii lor, acum 2000 de ani. Desi nu sunt dovezi scrise, bogata traditie orala pastrata peste veacuri si transmisa din generatie in generatie, locuri sfinte care cunosc o foarte mare popularitate ca etape ale trecerii Sfintei Familii, chiar sinaxarul Bisericii Ortodoxe Copte egiptene, care inscrie 22 de locuri sfinte asociate cu traseul Fugii in Egipt - fac foarte vie prezenta micului Iisus, a tinerei Sale Mame si a batranului Iosif, in tara faraonilor. Ei chiar spun: "Sfanta Familie a traversat desertul in Egipt. Pamantul verde al Egiptului este pamantul care a oferit securitate si dragoste. Calatoria prin tara Egiptului si desertul sau, de-a lungul raului Nil pana in delta, este punctata de opriri care ulterior s-au transformat in manastiri, biserici si locuri de venerare".

Involuntar, ma gandesc la posibila legatura dintre pasii Sfintei Familii si aparitia in acest areal geografic, in sec 4, a primelor forme de monahism din lume ( pustnici, manastiri cu viata de obste, manastiri de sine), modelul vietuirii lor intru Hristos fiind urmat ca atare pana in zilele noastre si extins in toata lumea crestina.

Traditia orala privitoare la Fuga in Egipt a fost certificate de catre Sf. Theofilus, Patriarh al Alexandriei (385-412) care a avut o viziune in care locuri legate de vizita Sfintei Familii in Egipt i-au fost relevate; dupa aceea, multe dintre locasurile crestine sfintite de catre pasii Sintei Familii au fost inspectate si restaurate de catre Sf. Patriarh Teofilus

Arta copta pastreaza doua modele de icoane reprezentand aceasta perioada de inceput din viata Domnului nostru Iisus Hristos: prima reprezinta momentul intrarii in Egipt, cand Sf Maria Il poarta in brate pe pruncul Iisus, calatorind calare pe un magar; Iosif este alaturi, iar in unele icoane copte apare si Salomeea (probabil, ruda a Maicii Domnului, una dintre viitoarele femei mironosite, mama Sfintilor Apostoli Iacob si Ioan, sotia lui Zevedeu).

"Iata Domnul vine pe nor usor si ajunge in Egipt." (Isaia, 19, 1) Interpretarea acestei parti a profetiei Sf Prooroc Isaia este aceea ca Pruncul Iisus a calatorit in bratele Sfintei Fecioare Maria - puritatea, nobletea, lumina Sfintei Sale Mame fiind asemenea unui nor - dupa cum spuneau primii parinti ai bisericii.


Cea de-a doua reprezentare este momentul plecarii din Egipt, Iisus fiind deja un copil care merge singur, tinut de mana de Mama Sa, fiind urmati de Iacob. Ca si in cazul reprezentarii intrarii in Egipt, ordinea "personajelor" din icoana este aceeasi: conform directiei de mers, intai este figurat Pruncul Iisus, apoi Sfanta Sa Mama, apoi Iosif. Ingerul apare in multe dintre aceste icoane, ca si insotitor si calauza, atat la sosirea cat si la plecarea din Egipt.
*
Maria Chirculescu
Continuarea aici:Fuga in Egipt
*

Sfantului si intaiului Mucenic si Arhidiacon Stefan


Cu nevointa buna te-ai nevoit, intaiule Mucenice al lui Hristos si Apostole, si paganatatea tiranilor ai vadit; caci cu pietre fiind ucis de mainile celor fara de lege, cununa din Dreapta cea de sus ai luat, si catre Dumnezeu ai glasuit, strigand: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta.
Sfantul Stefan, primul diacon si martir al Bisericii

Sfantul Stefan este praznuit de Biserica, in a treia zi dupa Nasterea Domnului. Parintele Nicolae Steinhardt, facand diferenta intre cele doua verbe vecine, dar nu identice, "a sedea" si "a sta", ne descopera de ce Sfantul Stefan este sarbatorit dupa Nasterea Domnului si Soborul Maicii Sale. "A sedea", spune parintele, inseamna in limba romana a se afla asezat pe ceva (un scaun, o banca, o lavita ... ), iar "a sta" inseamna a se tine in picioare, vertical. In textul de la Fapte, 55-56 se spune: "A vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu". Observam ca in textul Noului Testament este prezent verbul a sta, adica a se afla in picioare, si nu a sedea. In iconografie, Hristos e mereu reprezentat sezand, de-a dreapta Tatalui, pe tronul Sau ceresc, iar in textele liturgice se face referire la Iisus sezand in slava, niciodata stand. Parintele Nicolae Steinhardt explica de ce s-a folosit verbul "a sta": "Pentru a primi jertfa primului mucenic al Sau, Domnul S-a ridicat in picioare. Din respect pentru Arhidiaconul Stefan si spre a-i aduce osebita cinstire". Din acest motiv, Sfintii Parinti au randuit ca Sfantul Stefan sa fie cinstit in a treia zi de Craciun.

Sfantul Stefan - primul diacon

Marindu-se numarul crestinilor dupa intemeierea Bisericii, a crescut si numarul cererilor pentru diverse slujiri ale apostolilor. Astfel, au fost alesi din cadrul comunitatii, sapte barbati "plini de Duh Sfant si de intelepciune" care sa slujeasca atat in cadrul slujbelor religioase cat si sa supravegheze buna oranduiala la mesele comune. Primul dintre acestia a fost Stefan, iar ceilalti sase sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si Nicolae. Rolul lor in Biserica primara depasea cu mult rolul pe care il iau diaconii in zilele noastre. Ei predicau cuvantul Evangheliei, botezau si ajutau la desfasurarea cultului apartinand organelor de conducere ale Bisericii din Ierusalim.

Sfantul Stefan - primul martir

Sfantul Stefan s-a aratat un aparator al credintei adevarate cu privire la persoana lui Hristos, marturisind ca El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a nascut, a murit, a inviat si S-a inaltat la ceruri pentru mantuirea noastra. A fost acuzat ca a adus blasfemie lui Moise si lui Dumnezeu. Atunci cand Caiafa a intrebat daca cele ce se marturisesc despre El sunt adevarate, Sfantul Stefan a rostit o lunga cuvantare in care a aratat ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Dupa ce L-a vazut pe Mantuitorul Hristos in chip minunat in slava, stand de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine si pentru cei care il omorau: "Doamne nu le socoti lor pacatul acesta" (Faptele Apostolilor VII, 59-60). Locul uciderii Sfantului Stefan a fost in valea lui Iosafat. Avand in vedere ca in vremea aceea cei care erau ucisi cu pietre nu puteau fi inmormantati in cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfantului Stefan a fost pus in mormantul unui crestin. Moastele sale au fost descoperite in anul 415, atunci cand preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o intreita viziune. Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca intr-adevar el a luat, cel dintai dintre crestini, cununa muceniciei.

Semnificatia numelui Stefan
Numele este de origine greceasca - Stephanos - si inseamna "coroana", "ghirlanda", "cununa" (cu care erau incununati invingatorii). La noi, formele curente au fost si sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori - sub influenta straina - Fanny. Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechea Stefanida - numele unei mucenite trecute in calendar).

Adrian Cocosila
Linkuri:

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Mosu` are acum casuta de email


In prima zi de Craciun, spre seara, au venit cativa copilasi la colindat, printre care si fetita unor prieteni. Fetita mi-a povestit, foarte fericita, ca Mosul i-a adus patinele mult dorite. Dar nu i-a scris scrisoare, nu, ci i-a trims un email! Si Mosu` i-a adus si enciclopedia si cutiuta cu creioane colorate pe care i le-a cerut... Dar cel mai mult s-a bucurat de patine!
Ei...cam asa ceva doream si eu sa-mi aduca mosul, cu foarte multi ani in urma :) ; imi doream o pereche de patine albe, frumoase. Nu-i ceream altceva. Ii scriam frumos o scrisoare pe care o introduceam intr-un plic si o dadeam parintilor sa o trimita Mosului. Mosul imi raspundea de obicei printr-o scrisorica batuta la masina.
Hm, de unde sa aiba mosul masina de scris!?...
Apoi, patinele nu mai veneau...si iaca asa m-a dezamagit foarte tare mosu`. De aceea nu i-am mai scris niciodata...nici macar pe email!
*
Pana acum cateva saptamani eram ferm convinsa ca eu le voi spune copiilor mei ca Mos Craciun nu exista. Dar...intr-o zi...stateam in statia de autobus avand in brate doua cutii cu bomboane de ciocolata, primite in dar. Ce sa fac eu cu atata ciocolata? Daca incep una nu ma las pana nu le termin pe toate... Era frig si incepuse sa ninga. Vad o fetita de 9-10 ani, cu capul gol, cu o haina veche si cu manutele in buzunar. Cand a trecut pe langa mine mi-a venit un gand. Ii spun sa stea putin si o intreb daca nu vrea o cutie cu ciocolata. In timp ce-mi raspunde afirmativ, iau o cutie si i-o intind. O apuca cu ambele maini, se uita in ochii mei si ma intreaba plina de speranta:
-E de la Mosul?
-Da, ii spun repede, e de la Mosul...de la Sfantul Nicolae.
Apoi dispare repede si o pierd din privire.
Imi amintesc doar bucuria din ochii ei si zambetul larg cu care m-a intrebat daca e de la Mosu`. Da , e de la Mosu`, care nu a uitat-o...
Le voi spune copiilor mei ca exista un Mos care aduce daruri, dar le voi explica cine este de fapt acest Mos atat de indragit de copii. Le voi spune despre Mos Nicolae - adevaratul Mos Craciun , care nu are nevoie de scrisori si nici de email pentru a sti ce-i trebuie unui copil.


Ramona

In Ajunul Craciunului ne-a colindat Stefan Hrusca

In faţa Catedralei Sfanta Treime din BM, pe un frig teribil si un vant rece ca gheaţa, in faţa unei mulţimi de peste 1000 de oameni, Stefan Hrusca ne-a colindat. Simplu si frumos, a transmis multa bucurie in jur. Farmecul colinzilor i-a cuprins pe toţi cei de faţa, pentru ca... a fost un colind al tuturor celor prezenţi acolo :)
Ma uitam la feţele lor si-i vedeam fericiţi... colindand.

Multumesc

Multumesc tuturor (Alexandrina, Ana, Andrea, Claudiu, Cristina (Femeia crestina), Cristina (Jurnalul Cristinei), Dana, Elena, Eufemia, Ioana, Irina, Ivona, Manuela, Mara, Marilena, Natalia, Nicoleta, Nicoleta (Cami), Nicoleta (Niko), Raluca, Sorin) pentru calatoria pe care am facut-o impreuna la initiativa Nataliei si pe care am primit-o cu drag.
Aceasta impreuna-calatorie mi-a fost spijin, ajutor si bucurie in aceste zile. Calatoria ne-a unit si ne-a adus inaintea lui Dumnezeu, prin rugaciune si prin participarea la Sfanta Liturghie.

Sarbatori binecuvantate tuturor!

vineri, 26 decembrie 2008

Colind

Acatistul Nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos

Condacul 1
Tu, Doamne, ai ales dintre toate neamurile o Preacurata Fecioara si din ea s-a nascut cu trupul Fiul Tau, Hristos Dumnezeul nostru, pentru care noi, robii Tai, Iti aducem, Stapane, cantare de multumire. Tu insa, avand nespusa milostivire, izbaveste-ne din toate necazurile, pe noi cei care cantam: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slava Tie.

Icosul 1
Multime de ingeri s-a adunat sa vada Nasterea cea negraita si vazand pe Ziditorul lor culcat in iesle ca un prunc, s-au mirat si cu frica mare s-au inchinat Celui Nascut si Celei ce L-a nascut, cantand:
Slavă Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai nascut din Tatal mai inainte de veci.
Slavă Tie, Cel ce toate le-ai facut impreuna cu Tatal si cu Duhul;
Slavă Tie, Cel ce ai venit sa mantuiesti pe cei pierduti;
Slavă Tie, ca ai luat chip de rob;
Slavă Tie, Povatuitorul celor rataciti;
Slavă Tie, Mantuitorul celor ce pier;
Slavă Tie, Cel ce ai daramat peretele vrajbei;
Slavă Tie, ca iarasi ai deschis raiul cel inchis prin neascultare;
Slavă Tie, ca ai iubit, in chip negrait neamul omenesc;
Slavă Tie, ca ai prefacut in Cer pestera de pe pamant;
Slavă Tie, ca ai facut pe Fecioara care Te-a nascut, Prestol de heruvimi;
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slava Tie.

Condacul al 2-lea
Vazand Ingerii cei netrupesti pe Stapanul lor luand trup din Preacurata Fecioara, s-au spaimantat si au zis: preaslavita si nepatrunsa este pentru noi aceasta Taina si cu frica au cantat: Aliluia.

Icosul al 2-lea
Toata faptura cea intelegatoare s-a spaimantat si multumind canta taina Nasterii Tale, Stapane, iar puterile ceresti se bucura, glasuind: Slava intru cei de sus, lui Dumnezeu, si pamantul cu oamenii se bucura, iar noi cantam neincetat:
Slavă Tie, Cel ce esti slavit intru cele de sus ca Dumnezeu;
Slavă Tie, Cel ce ai facut pace pe pamant;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai impacat cu Tatal;
Slavă Tie, Cel ce Te-ai aratat noua pe pamant;
Slavă Tie, Cel ce Te-ai intrupat negrait din fecioara;
Slavă Tie, Cel ce ai stralucit ca o stea;
Slavă Tie, ca prin aceasta pe magi i-ai chemat la inchinare;
Slavă Tie, Cel ce ai primit darurile lor cu milostivire;
Slavă Tie, Cel ce ai invatat toata faptura sa slujeasca Tie;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai inteleptit pe noi sa-Ti cantam Tie;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai unit pe noi cu Tine;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai mantuit pe noi;
Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slava Tie.

Condacul al 3-lea
Puternic intru tarie, Dumnezeu al pacii si Tata al bunatatilor ai venit pe pamant sa mantuiesti lumea ce pierea in necazuri. Acum, Tu Te nasti la Betleem, ca un prunc, din Fecioara care s-a arata Maica si Mijlocitoare a mantuirii tuturor celor ce slavesc intruparea Ta cu cantarea:Aliluia.

Icosul al 3-lea
Avand pe Maica Ta cea Preacurată rugătoare neincetată, veselindu-ne, cantăm Taina intrupării Tale, Stapane, si Nasterea din Fecioară bineplacută lui Dumnezeu, grăind:
Slavă Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi;
Slavă Tie, Cel ce Te-ai născut in chip negrăit din Fecioară;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai arătat nouă adancul iubirii Tale de oameni;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai iubit pe noi in chip nespus;
Slavă Tie, Cel ce ai căutat oaia cea pierdută;
Slavă Tie, Cel ce Te-ai bucurat cu ingerii de găsirea ei;
Slavă Tie, Cel ce ai pus-o pe umerii Tăi;
Slavă Tie, Cel ce ai dus-o la Tatăl;
Slavă Tie, Cel ce ai făcut cu oamenii si cu ingerii o singura turma;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai arătat nouă mare si negrăita milă;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai iubit pe noi mai mult decat toata zidirea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slavă Tie.

Condacul al 4-lea
Furtună de ganduri indoite avand mai inainte neprihanitul Iosif, acum, inlăuntrul pesterii Dumnezeiesti, vede cele peaslăvite. Văzand insă ca un om se naste din Fecioară, a inteles din lucrare că este Dumnezeu adevărat si de aceea s-a inchinat, cantand: Aliluia.

Icosul al 4-lea
Auzind păstorii pe Ingerul ce le-a vestit că s-a născut Mantuitorul lumii in cetatea lui David, au alergat in grabă si L-au văzut pe Acesta in iesle ca un miel nevinovat, din pantecele Fecioarei născut, in iesle culcat si au slujit cu bunăcuviintă Celei ce a născut si in faţa lui Iosif cu frica au stat, povestind cele spuse lor si inchinandu-se Celui Născut au zis:
Slavă Tie, Mielul lui Dumnezeu si Mantuitorul lumii;
Slavă Tie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ne-ai arătata nouă minuni negrăite;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai invrednicit pe noi să ascultăm cantare ingerească;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai invăţat să Te slăvim impreună cu ingerii;
Slavă Tie, Cel ce ai inţelepţit pe ingeri si pe oameni să-Ti cante Tie;
Slavă Tie, Cel ce ai făcut bucurie pe pamant si in ceruri;
Slavă Tie, că pentru Tine se bucură cele ceresti cu cele pamantesti;
Slavă Tie, ca prin Tine se unesc cele pamantesti cu cele ceresti;
Slavă Tie, Cel ce ai arătat neputincioasă puterea diavolului;
Slavă Tie, Cel ce ne-ai izbavit de chinurile aceluia;
Slavă Tie, bucuria negrăită a celor ce cred in Tine;
Slavă Tie, dulceaţa nespusă a celor ce Te iubesc pe Tine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slavă Tie.

Condacul al 5-lea
Steaua cea mult strălucitoare vestind Nasterea lui Hristos, a fost văzută de magii cei iubitori de stele si, conducandu-se după ea, au ajuns la Cel Neajuns, L-au văzut pe Cel Nevăzut si, bucurandu-se, I-au cantat: Aliluia.

Icosul al 5-lea
Vazand impăratii caldeeni in mainile Fecioarei pe Imparatul impăratilor, ce stătea ca pe un tron de Heruvimi si socotind a fi Stăpanul, chiar dacă a primit chip de rob, s-au grăbit a-I aduce daruri: aur, precum unui Impărat a toate; tămaie, precum lui Dumnezeu; smirnă, precum unui muritor si, inchinandu-se, I-au cantat:
Slavă Ţie, Cel ce ai răsărit tuturor, lumină;
Slavă Ţie, Cel ce prin stea ne-ai chemat să ne inchinăm Tie;
Slavă Ţie, Cel ce ai mustrat mania de fiară a lui Irod;
Slavă Ţie, Cel ce ai arătat le vedere uneltirea lui zadarnică;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbăvit de inselăciunea acestuia;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai invătat să ne inchinam Tie, Soarele dreptatii;
Slavă Ţie, Cel ce ai luminat toate cu lumina cunostintei;
Slavă Ţie, Cel ce prin Nasterea Ta ai lepădat inchinarea la idoli;
Slavă Ţie, Cel ce ai nimicit stăpanirea vrăjmasului pană la sfarsit;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai invătat să ne inchinam Tie impreună si Tatălui si Duhului;
Slavă Ţie, Cel ce pentru noi ai zdrobit capul sarpelui amagitor;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbăvit de vesnica moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce pentru noi Te-ai intrupat, Slavă Tie.

Condacul al 6-lea
Vestirile dumnezeiasti cele pentru Tine, Mantuitorule, implinindu-se, pe pamant Te-ai arătat, si acum in pestera saracacioasa Te-ai născut din curata Fecioară. Tu bogat fiind, pentru noi de bună voie ai sărăcit, pentru ca oamenii să se imbogătească si să-Ti cante cu credintă: Aliluia.

Icosul al 6-lea
Răsărit-ai din Fecioara si din Maica Ta Neispitită de nuntă, Iisuse, luminand precum soarele si alungand minciuna intunericului, iar demonii nerăbdand tăria Ta, Mantuitorule, toti s-au cutremurat si iadul văzand minunea, s-a temut, iar noi cu multumire iti cantăm:
Slavă Ţie, Mântuitorul lumii;
Slavă Ţie, Sfărâmătorul demonilor;
Slavă Ţie, Cel ce ai infricosat cu nasterea ta pe incepătorul minciunii;
Slavă Ţie, Cel ce ai zdrobit inchinarea la idoli;
Slavă Ţie, Cel ce ai luminat toate cu lumina cunostintei de Dumnezeu;
Slavă Ţie, Cel ce ai izgonit intunericul necunostintei;
Slavă Ţie, Cel ce ca o Piatră ai izvorat tuturor apa mantuirii;
Slavă Ţie, Cel ce ai potolit setea lui Adam si a lui David;
Slavă Ţie, ca prin Nasterea Ta, precum un soare toate le-ai luminat;
Slavă Ţie, Cel ce ai inconjurat pamantul cu razele luminii harului;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai arătata nouă pe pămant făgăduinta;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbavit pe noi de blestemul părintesc;
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, slava Tie.

Condacul al 7-lea
Vrand să ne descoperi taina cea din veac ascunsă, din toată zidirea ai ales slujitori ai tainei, Mantuitorule. De la ingeri pe Gavriil, de la oameni pe Fecioara, din ceruri steaua, de pe pămant pestera, unde ai binevoit să te nasti, iar noi, minunandu-ne de intelepciunea Ta cea negrăită, cantam: Aliluia.

Icosul al 7-lea
Făptură nouă Te-ai arătat, luand trup Ziditorule al tuturor; din pantece fără sămantă ai răsărit si păstrandu-l nestricat ne-ai arătat pe Mijlocitoarea mantuirii, iar noi cantam:
Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ne-ai dat nouă Mamă pe Maica milostivirii ce Te-a născut;
Slavă Ţie, că pe aceasta si după Nastere ai păstrat-o Fecioară;
Slavă Ţie, Cel ce ai venit să mantuiesti pe Adam;
Slavă Ţie, Cel ce ai potolit lacrimile;
Slavă Ţie, Cel ce ai venit să mantuiesti toate;
Slavă Ţie, Cel ce ai rupt zapisul păcatelor noastre;
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat chipul smereniei;
Slavă Ţie, Cel ce pentru noi ai sărăcit;
Slavă Ţie, că prin săracia Ta pe noi ne-ai imbogătit;
Slavă Ţie, că ne-ai imbrăcat cu haina mantuirii;
Slavă Ţie, că prin iubirea Ta pe noi ne-ai mantuit;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slavă Tie.

Condacul al 8-lea
Văzand străină si preaslavită Nasterea Ta ce s-a săvarsit in pesteră, să ne instrăinam mai mult de lumea ce desartă si mintea la cele dumnezeiesti să o suim. Că pentru aceasta s-a arătata Dumnezeu pe pămant om smerit, ca să-i ridice la Ceruri pe cei ce cantă Lui: Aliluia.

Icosul al 8-lea
Tot esti iubire, tot esti dulceată pentru cei ce te iubesc pe Tine, Hristoase Dumnezeule, si coborarea Ta Dumnezeiasca o slăvim, că din fecioară curată Te-ai născut pe pămant ca să ne ridici la ceruri pe noi, cei ce Iti cantăm:
Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu,Cel ce pe pămant Te-ai născut;
Slavă Ţie, Cel ce in chip negrăit Te-ai intrupat din Fecioară;
Slavă Ţie, că Te-ai arătat nouă;
Slavă Ţie, că departe fiind, pe noi la Tine ne-ai chemat;
Slavă Ţie, că esti a noastră bucurie nespusă;
Slavă Ţie, dulceata inimilor noastre;
Slavă Ţie, că prin Nasterea Ta lumina mantuirii ne-ai strălucit;
Slavă Ţie, Cel ce ai vărsat lacrimi pentru mantuirea noastră;
Slavă Ţie, că prin acestea focul patimilor noastre l-ai stins;
Slavă Ţie, că de necurătia patimilor ne-ai spălat;
Slavă Ţie, că din moarte ne-ai curătit;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, cel ce pentru noi te-ai intrupat, Slavă Tie.

Condacul al 9-lea
Toata intelepciunea si toata mintea ingereasca si omeneasca nu pot sa priceapa Taina Nasterii Tale negraite, totusi, preabunule Stapane, primeste dragostea si credinta noastra si ne mantuieste pe noi care cantam: Aliluia.

Icosul al 9-lea
Pe ritorii cei mult vorbitori ii vedem nedumeriti , ca pe niste pesti fara de glas, nestiind ce sa spuna despre intruparea Ta, Stapane, ca fiind Dumnezeu desavarsit te-ai aratat si om desavarsit si din Fecioara neispitita de nunta cum Te-ai nascut? Noi insa nepunand la indoiala aceasta Taina, cu o singura credinta Te slavim, cantand:
Slavă Ţie, Ipostasul intelepciunii lui Dumnezeu;
Slavă Ţie, negraita Bucurie a tuturor;
Slavă Ţie, ca pe intelepti i-ai aratat neintelepti;
Slavă Ţie, ca pe cei ce Te-au ispitit i-ai rusinat
Slavă Ţie, ca toata impletitura de basme ai stricat;
Slavă Ţie, ca pe toti i-ai luminat cu lumina cunostintei de Dumnezeu;
Slavă Ţie, ca in toate cu intelepciune ai lucrat;
Slavă Ţie, ca pe multi cu pricepere i-ai luminat;
Slavă Ţie, ca noua calea mantuirii ne-ai aratat;
Slavă Ţie, ca esti adanc neajuns de milostivire;
Slavă Ţie, ca esti noian de bunatati si de iubire de oameni;
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slava Tie.

Condacul al 10-lea
Vrand sa mantuiasca lumea ce se afla pe calea pierzarii, ca un prunc se naste din Fecioara si in scutece in iesle se infasa, dezlegand legaturile cele multe ale pacatelor noastre: El este Fiu al lui Dumnezeu si se arata Fiu al Fecioarei! Si pe toate cu intelepciune le tocmeste ca sa mantuiasca pe cei ce canta Lui: Aliluia.

Icosul al 10-lea
Peretele si stalpul rautatii celei potrivnice lui Dumnezeu si rod al faradelegii s-a aratat Irod , vrand sa ia viata Pruncului Iisus si pe pruncii cei nevinovati i-a secerat cu sabia, precum spicele necoapte ale tarinii, iar noi, lepadand orice rautate a inimilor noastre Sa-L proslavim pe cel ce a venit sa ne mantuiasca si sa-i cantam:
Slavă Ţie, Cel ce uneltirea lui Irod zadarnica ai aratat-o;
Slavă Ţie, ca pruncii ucisi de acesta cu ingerii i-ai numarat;
Slavă Ţie, pierzatorul rautatii;
Slavă Ţie, invatatorul smereniei si indreptatorul celor rataciti;
Slavă Ţie, Cel ce ai luminat tuturor lumina dreptatii;
Slavă Ţie, Cel ce ai invatat pe toti smerenia si blandetea;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai invatat a te cunoaste pe Tine;
Slavă Ţie, ca prin Nasterea Ta ai sfintit pantecele ce Te-a nascut;
Slavă Ţie, Cel ce ai primit daruri de la magi si de la pastori;
Slavă Ţie, ca si pe cele necuvantatoare le-ai invatat a sluji Tie;
Slavă Ţie, Cel ce ai sfintit toata faptura;
Iisuse Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slava Tie.

Condacul al 11-lea
Toata cantarea pe care vrem sa o aducem cu vrednicie intruparii Tale, se biruieste si mai lesne este sa tacem. Caci daca Ti-am aduce cantari nenumarate, precum nisipul marii, Imparate Preasfant, nimic nu facem cu vrednicie. Deci cu frica iti cantam: Aliluia.

Icosul al 11-lea
Lumina Neinserata stralucind din Fecioara Te-au vazut pe Tine cei ce sedeau in intunericul si in umbra mortii, Mantuitorul nostru, si s-au luminat cu focul dumnezeirii Tale si Tie, Datatorule de lumina, Ti-au cantat:
Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Lumina cea neapusa;
Slavă Ţie, Soarele dreptatii, ca prin Nasterea Ta toate le-ai luminat;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai luminat cu multa lumina a cunostintei Tale;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izvorat noua râul harului cel nesecat;
Slavă Ţie, Cel ce ai adapat cu indestulare pe cei insetati de mantuire;
Slavă Ţie, ca celor ce te iubesc pe Tine le-ai aratat usoare jugul si sarcina Ta.
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai usurat de greutatea pacatelor noastre;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai izbavit de munca vrajmasului;
Slavă Ţie, ca prin venirea Ta pe pamant toate le-ai bucurat;
Slavă Ţie, ca ne-ai bucurat pe noi prin facerea din nou a lumii;
Slavă Ţie, ca te-ai aratat hotar al nadejdilor noastre;
Slavă Ţie, ca noi, fiind vrajmasi cu Tatal nostru, ne-ai impacat;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai intrupat pentru noi, Slavă Ţie.

Condacul al 12-lea
Cel ce ai venit sa dai Har si sa dezlegi pacatele tuturor, prin intruparea Ta, Mantuitorule, prin aceasta iarta greselile noastre si rupe zapisul pacatelor noatre, iar noi Nasterea Ta cea nespusa slavind, vom canta neincetat: Aliluia.

Icosul al 12-lea
Cantand intruparea Ta, Te laudam, Te binecuvantam si ne inchinam Tie, Mantuitorul nostru, si credem ca Domn si Dumnezeu esti mantuindu-i pe toti cei ce nadajduiesc intru Tine si Nasterea Ta negraita din Fecioara o proslavesc si canta asa:
Slavă Ţie, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce esti inchinat intru cei de sus impreuna cu Tatal si cu Duhul;
Slavă Ţie, Cel ce esti slavit de multimile celor pamantesti si al celor ceresti;
Slavă Ţie, Cel ce ne-ai descoperit Taina cea din veac ascunsa;
Slavă Ţie, ca prin Tine ni s-a aratat noua iubirea cea negraita;
Slavă Ţie, Impodobitorul a toata faptura;
Slavă Ţie, Mantuitorul nostru Cel Preamilostiv;
Slavă Ţie, Cel ce intaresti scepturile celor de pe pamant cu smerenie imparateasca;
Slavă Ţie, Cel ce esti Bisericii temelie si intarire;
Slavă Ţie, podoaba si mantuirea tuturor credinciosilor;
Slavă Ţie, Cel ce ii impodobesti pe ierarhii si preotii evlaviosi cu intelepciune si marire;
Slavă Ţie, ca esti trupurilor noastre Doctor si vindecare;
Slavă Ţie, ca esti Podoaba si Mantuitorul sufletelor noastre;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, cel ce te-ai intrupat pentru noi, Slavă Ţie.

Condacul al 13-lea
Preadulce si Preabunule Iisuse, Mantuitorul nostru, Ziditorule si Stapane! Primeste acum aceasta neinsemnata rugaciune si multumita a noastra, precum ai primit inchinarea si darurile magilor, si ne pazeste pe noi, robii Tai, de tot necazul, si ne daruieste iertare pacatelor si ne izbaveste de chinurile cele vesnice pe noi, cei ce cu credinta slavim nasterea Ta din Fecioara si cantam Tie: Aliluia.

joi, 25 decembrie 2008

Nasterea Domnului


EVANGHELIA LA NASTEREA DOMNULUI
Evanghelia dupa Matei 2, 1-12
"Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor."

TROPARUL NASTERII DOMNULUI:
Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostiintei. Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie. [ ASCULTA ]

Cuvinte de nadejde

Pentru cei care se simt singuri
“Vino, Cel Singur la cel singur, pentru ca singur sunt precum vezi” - Sfântul Simeon Noul Teolog

marți, 23 decembrie 2008

Noapte linistita

Noapte liniştită, noapte desfătată,
Naşti în toată vremea ce-ai rodit odată.
Steaua călătoare, leneşă’n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi
Şi mi-o urci în tindă, lumea s’o cuprindă
Ca o nestemată prinsă pe oglindă.
Cine te citeşte, cine mi te-arată,
Noapte liniştită, noapte desfătată?
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
Şi pe la’nceputul cronicii te caut,
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de încăpuşi
În măsura vremii dintre doi ţăruşii?
Umblu’n cartea toată, eşti mereu în carte.
Foaia te desparte, faţa nu te’mparte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
Şi din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dăruindu-mi viaţă pintenoagă,
Ca o rugăciune scrisă pe zăloagă.
Şi cântări de leagăn cânţi ca şi-a altădată
Tot atât de vie şi adevărată,
Limpede’n vecie, limpede’n clipită,
Noapte minunată, noapte liniştită!

Bartolomeu Valeriu Anania
Calendarul „Credinţa”, 1967

luni, 22 decembrie 2008

Daria-Maria Vele are mare nevoie de ajutorul nostru


Daria-Maria Vele, fetiţa Danei Vele (învăţătoare la Şcoala „Nicolae Iorga”) şi a preotului Valeriu Cosmin Vele, din Cluj, are leucemie acută limfoblastică. Daria-Maria are doar 2 ani şi 11 luni şi, ca să fie salvată, are nevoie de 150.000 de euro pentru un transplant de măduvă, la o clinică din Austria. Daria-Maria a fost diagnosticată cu leucemie la începutul lunii decembrie 2008 şi se pare că boala avansează rapid.
Este o urgenţă pentru un copil de doar 2 ani şi 11 luni. Familia unui preot are nevoie de noi.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
BRD - Cluj
RON: RO 19 BRDE 130 SV 399 1900 1300
EURO: RO 84 BRDE 130 SV 814 3176 1300
Cod SWIFT BRDEROBU
Titular: Vele Valeriu Cosmin
Apeluri în presă: Radio Renaşterea, City News Cluj, Informaţia Cluj.

Mai multe detalii gasiti aici: Steluţele de mare. Daria Maria Vele , aici: Fetiţă de 2.11 ani are nevoie de ajutorul nostru si aici:Familia unui preot din Cluj are urgenta nevoie de noi

duminică, 21 decembrie 2008

Colindam, Doamne, colind



Stefan Hrusca - Colindam , Doamne colind

Explicarea Icoanei Nasterii Domnului

Naşterea Domnului - Icoană grecească, sec. XV, Muzeul Bizantin, Atena


Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie. (Troparul Nasterii Domnului)

Despre compoziţia icoanei, persoane, sensuri si simboluri ziditoare în icoana Naşterii Domnului ne vorbeste Parintele Mihail Stanciu: Marturiile icoanei Nasterii Domnului

Va recomand sa cititi si aici:Explicarea icoanei Nasterii Domnului si aici: Icoana Nasterii Domnului

sâmbătă, 20 decembrie 2008

Sfantul Ignatie, nu Ignatul porcilor

Astazi, 20 decembrie, este sarbatorit Sfantul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia, martir al Bisericii si unul din cei mai de seama Parinti apostolici. Multi nu stiu nimic despre acest sfant. Unii indraznesc chiar sa ne corecteze: este Ignatul, nu Ignatie. Este ziua in care taiem porcul. Am ajuns sa dam porcului mai multa atentie decat Sfantului. Omul e preocupat mai mult de carnati, sunca, caltabos, decat de pazirea unor porunci dumnezeiesti.
Marturisesc ca a fost o vreme, cand imi erau mai placute cuvintele vecinului, la taierea porcului, "ii scot acuma frumusel creierii si ii frig intr-o tigaie, intr-o lingura de ulei", decat cuvintele Sfantului Ignatie "va indemn, sa faceti toate lucrurile in acelasi gand cu Dumnezeu".
Mai tarziu am avut parte si de alte intalniri. Nu m-am multumit doar cu vecinul si cu spusele sale. Au fost intalniri negraite, care m-au vindecat de rani si din care am aflat ca viata nu inseamna doar "a umbla in trup". Am invatat sa pun intai dragostea de Dumnezeu si nu pofta trupeasca. Am ales dragostea de a fi bine placut lui Dumnezeu. M-am eliberat de dragostea care cere, vrea pentru sine. Postesc din dragoste.
In concluzie, daca vom sarbatori Ignatul porcilor, vom avea parte de imprastierea mintii si vom bloca intalnirea cu ceea ce este adanc in noi insine. Cuviosul Paisie Aghioritul afirma: "Cu cat oamenii se indeparteaza mai mult de Dumnezeu este firesc sa nu afle nicaieri odihna... Prin urmare, cum este cu putinta ca acesti oameni sa ajute suflete, cand ei insisi sunt plini de neliniste? Cum este cu putinta ca omul sa mangaie cu adevarat, daca nu crede in Dumnezeu si in viata cea adevarata, cea de dupa moarte, cea vesnica? Cand omul prinde sensul cel mai adanc al vietii adevarate, i se indeparteaza toata nelinistea si-i vine mangaierea dumnezeiasca, si astfel se vindeca".
Adrian Cocosila

luni, 15 decembrie 2008

BUCURIILE CRĂCIUNULUI (2)

Scrisoare către copii

Danion Vasile

Micul meu prieten,

(Îndrăznesc să îti spun asa pentru simplul fapt că citesti ceea ce ti-am scris. Scriu gândindu-mă la tine, la frumusetea vârstei tale. Chiar dacă nu te cunosc si nu mă cunosti, m-as bucura să stiu că rândurile mele te vor bucura.)

Înainte de a-ti spune orice altceva, s-ar cuveni să mă prezint. Ca să nu te plictisesc îti spun doar că mă numesc Danion Vasile. Sunt de meserie scriitor, dacă asta poate fi o meserie. Am fost o vreme si profesor de religie la o scoală generală; adică am predat si copiilor de vârsta ta. Mi-a fost tare drag să le vorbesc copiilor despre Dumnezeu. Poate si de asta îti scriu: acum trei ani eram între copiii care mă iubeau foarte mult, si îi învătam colinde. Si eu îi iubeam: în pauze îmi săreau în brate, mă jucam cu ei, eram prieteni buni.

De ce îti scriu? Unul dintre motive este că îmi doresc ca anul acesta să fie cât mai multi colindători. Vreau să mergi la colindat. Vreau să te conving de faptul că lumea întreagă are nevoie de colindul tău, de frumusetea colindului tău si de frumusetea chipului tău de colindător.

Trebuie neapărat să mergi la colindat, prietene. Trebuie neapărat să întelegi că, pentru câteva zile, trebuie să ai meseria de colindător. Nu în sensul în care o meserie aduce bani, ci în sensul în care meseria e ceva ce te reprezintă. Asa cum doctorul s-a făcut doctor pentru a îngriji de trupurile bolnavilor, asa cum preotul s-a făcut preot pentru a se îngriji de sufletele oamenilor, tot asa, pentru câteva zile, tu trebuie să devii colindător.Să stii că asta este una dintre cele mai grele îndeletniciri. Este mai usor să vinzi pâine decât să colinzi. De ce? Colindătorii vestesc lumii Nasterea Domnului. Colindătorii pe care îi vedem, dimpreună cu îngerii pe care nu îi vedem, se bucură că Hristos S-a născut, că Mântuitorul a venit printre oameni.

Cine este Mântuitorul, si ce înseamnă acest lucru pentru tine? Greu de spus. După ce am tinut odată o predică la Mănăstirea Râsca, o mănăstire frumoasă din Moldova, un călugăr bătrân mi-a spus: "Ati vorbit frumos, dar eu n-am înteles nimic." Sper să nu rămâi si tu cu aceeasi părere după ce vei citi scrisoarea aceasta. Mai ales că nu scriu doar pentru a scrie, doar pentru că aceasta îmi este "meseria", ci scriu pentru că vreau să îti spun anumite lucruri.

Cine este Mântuitorul? La această întrebare aproape toti copiii răspund: "Domnul nostru Iisus Hristos". Ce înseamnă pentru tine că Iisus este Mântuitorul lumii? Gândeste-te că esti supărat, gândeste-te că ti s-a întâmplat un lucru care te-a întristat. Să zicem că ai luat bătaie de la părinti. Si, în timp ce stai si plângi, vezi lângă tine o jucărie pe care ti-o doresti de multă vreme. Lacrimile se usucă repede. Asa era întreaga lume acum două mii de ani: plină de durere si de întristare. Raiul era închis, din cauza păcatului lui Adam, părintele neamului omenesc. Dumnezeu nu a lăsat însă omenirea fără ajutor, si de aceea L-a trimis în lume pe Fiul Său, pe Domnul nostru Iisus Hristos.Fără Hristos lumea ar fi un loc al întunericului. Gândeste-te cum ar fi viata ta de copil fără joacă. Copilul care nu se joacă, nu are copilărie. Tot asa, oamenii fără Hristos nu au viată.

"Dar cum, te vei întreba, doar pe pământ sunt milioane si miliarde de oameni care nu cred în Hristos? Ei nu au viată?"

Îti voi explica, sau mai bine zis voi încerca să îti explic ce fel de viată au acestia. Când eram în clasa a VIII-a, chiar de ziua de nastere a tatălui meu, am spart tabla de la scoală (văzusem un film cu bătăi si am încercat să le arăt colegilor o lovitură cu piciorul). L-am sunat pe tata care si-a lăsat musafirii si a venit imediat la scoală. Până să vină el, eu încercam să mă joc cu colegii, să îmi treacă frica, dar nu am reusit. Îmi era teamă de "represalii". Totusi, tata nu m-a bătut pentru isprava mea. Era atât de trist (a trebuit să plătească paguba, si o tablă costă destul de mult), încât nici măcar nu m-a certat.Până să vină tata am trăit clipe de frământare: credeam că voi fi bătut în fata colegilor mei. Nu îmi ardea nici de joacă, nici de glume.

Într-un fel asa este viata necredinciosilor. Asteptarea încordată a unei pedepse, a celei mai mari pedepse cu putintă: sfârsitul vietii. Pentru un necredincios nu e nici o diferentă între sfârsitul lumii si propria moarte: prin moarte necredinciosul crede că termină orice legătură cu existenta.De ce plâng unii copii când părintii îi iau de la grădinită? Pentru că nu vor ca joaca lor să se termine. Pentru că vor să se mai joace. Si părintii le întrerup joaca. Asa e si cu sfârsitul vietii pământesti a necredinciosilor: ar da orice ca să mai poată trăi măcar câteva zile, dar degeaba. Moartea îi asteaptă.

Se apropie Crăciunul si eu îti scriu despre moarte. Poate că ti se pare că scriu despre lucruri care îi frământă pe oamenii mari. Dar încerc să îti vorbesc despre frumusetea credintei în Hristos, Fiul lui Dumnezeu Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria. Crăciunul este praznicul Nasterii Sale. Si ca să întelegi cât de mare dar este pentru noi faptul că avem un Dumnezeu care S-a făcut om pentru mântuirea noastră ti-am vorbit putin despre cât de îngrozitor este sfârsitul vietii pământesti a necredinciosilor, si cât de apăsătoare este viata celor care se tem de moarte.

Noi suntem crestini, adică stim că moartea nu este un sfârsit, ci este doar o trecere. Din lumea pământească în lumea cerească. Noi avem un Dumnezeu care ne asteaptă în rai. Hristos, pruncul din Betleem, e Cel care a adus omenirii vestea cea bună a faptului că omul poate ajunge iarăsi în rai. După ce Adam a fost izgonit din rai, raiul a fost închis: raiul a fost făcut pentru om, si fără oameni nu îsi avea nici un rost. Era ca o casă pustie. Hristos a venit să îi anunte pe oameni că Dumnezeu S-a milostivit de ei, si că îi asteaptă în Împărătia Sa. Hristos a venit să ne arate calea spre rai. Noi ne bucurăm la Nasterea Domnului ca cei care, rătăcindu-se prin desert, dau de cea mai sigură Călăuză spre capătul drumului. Sute si mii de ani oamenii s-au chinuit să ajungă la Dumnezeu, au încercat în fel si chip să Îl cunoască pe Dumnezeu. Pruncul din Betleem e Dumnezeul venit în întâmpinarea noastră, e Dumnezeul venit în căutarea noastră.

Hristos putea veni în lume ca un înger. Dar a vrut să vină ca un om, să trăiască viata noastră, să simtă greutătile vietii, să simtă neputinta firii omenesti.

Hristos a venit în lume pentru ca oamenii să cunoască bucuria adevărată, care începe pe pământ si se termină în ceruri. De asta se bucură Biserica, de asta se bucură crestinii...

La aceste rânduri tu mi-ai putea repeta întrebarea care mi s-a mai pus când eram profesor de religie: "De ce totusi lumea caută alte motive de bucurie de Crăciun?" As putea adăuga si eu alte întrebări la întrebările tale: de ce sunt foarte multi crestini care vin la Biserică numai în prima zi a praznicului, iar în celelalte două îsi pierd vremea cu tot felul de prostii? De ce toată lumea asteaptă masa de la sfârsitul postului, când putini au postit? ..." Întrebările mele nu ar răspunde la întrebarea ta si, în loc să te lămurească, te-ar încurca mai tare. Asa că îti voi răspunde la ele mai spre sfârsitul scrisorii, acum vreau să îti scriu despre lucruri mai frumoase.

De ce colindă copiii de Crăciun? De Crăciun colindă toti crestinii. Colindele se cântă în Biserică. Dar copiii nu colindă numai în Biserică: ei colindă pe ulitele satului, pe străzi si prin scările blocurilor care nu au interfoane, sau ale căror usi au fost deschise prin bunăvointa unui locatar mai inimos.

De ce colindă copiii de Crăciun? Pentru că duc lumii vestea nasterii lui Hristos. Bine, dar lumea nu stie că Hristos S-a născut? Ba da. Dar uită foarte des. De la un an la altul lumea are nevoie de glasurile copiilor care să îi aducă aminte că Hristos a venit în lume. Lumea are nevoie de colinda ta. Lumea e o floare care se ofileste fără colindele copiilor. De ce? Pentru că viermele întunericului, diavolul, încearcă să alunge din lume tot ce e frumos, tot ce e curat, tot ce e sfânt. Diavolul vrea să rupă lumea de Dumnezeu. Si colindele îl ard ca niste rugăciuni. El nu vrea ca oamenii să asculte colindele copiilor, nu vrea ca ei să mai creadă colindele copiilor.

În ultima sută de ani a avut loc deformarea colindătorilor. La sate, de Crăciun, toti crestinii asteptau colindătorii cu portile inimilor deschise. Copiii veneau, colindau si erau primiti cu multă dragoste. Nu puteai refuza colindătorii, era ca si cum ai refuza mesajul lor.Astăzi e "inflatie" de colindători. Cum adică? Adică sunt prea multi colindători pe metru pătrat. De Crăciun blocurile, metrourile, tramvaiele, si magazinele sunt asaltate de cete de colindători ale căror voci scârtâie din pricina solicitării la maxim: aproape toti asteaptă bani, cât mai multi, ca taxă pentru concertele pe care le sustin. Se colindă pentru bani, se face negot cu colinde.

Bine, dar pe vremuri colindătorii cântau "gratuit"? Nu primeau si ei covrigi, nuci, sau tot felul de prăjituri si prăjiturele? Ba da. Numai că neobositii colindători de altădată erau pătrunsi de bucuria si de emotia Crăciunului. Erau ca niste paji care anuntă nunta împăratului. Pe când colindătorii de astăzi sunt niste vânzători de colinde. Agasează oamenii cu melodiile lor, pe care le cântă cu răceala cu care ar cânta niste manele (de fapt manelele le cântă cu foc, sau jucând în jurul focului de bucurie că au strâns suma scontată la "concertul obligatoriu de iarnă").

Ironizând spiritul comercial al solistilor care străbat în viteză scările blocurilor, încercând să obtină "prăzi" cât mai bogate, Stefan Hruscă spunea odată ce primesc azi colindătorii: "nuci, alune, un euro, doi...". Ar putea să lase drept "amintire" numărul de cont din bancă, pentru ca transferul să fie mai simplu, si să nu umble cu atâtia bani după ei. Nu este Crăciunul sărbătoarea darurilor, nu este si acesta un mod civilizat pentru a aduna bani pentru cadouri? Nu. Poate că răspunsul acesta te nemultumeste. Lumea întreagă se lasă prinsă de vraja sărbătorilor de iarnă, crestini si necrestini se lasă prinsi de febra "cadourilor". Toti intră în vârtejul halucinant al cumpărăturilor. Cu ocazia Nasterii lui Hrisos, toti îsi fac cadouri. Exceptie fac numai săracii, care nu rareori fac Crăciunul fără să mănânce o felie de cozonac proaspăt. Dar îti voi scrie mai încolo despre ei si despre bogatii care îsi fac Crăciunul prin restaurante scumpe.Voi încerca să te fac să întelegi că Sărbătoarea Nasterii Domnului nu are prea multe în comun cu Sărbătoarea Darurilor de iarnă. E un lucru foarte complicat, dar am încredere în tine. Stiu că esti la o vârstă fragedă, dar cred că asa cum încerci să întelegi foarte multe despre lumea în care trăiesc oamenii mari, asa vei întelege si ceea ce îti scriu acum.

Oamenii mari consideră că cei mici nu sunt în stare să înteleagă lucrurile serioase, în timp ce pentru a le explica tot felul de lucruri neimportante îsi ocupă cât mai mult timp. Si mai e ceva: oamenii mari le spun copiilor numai ceea ce consideră că e cazul să le spună. Dacă un părinte îsi convinge copiii de importanta prăznuirii Crăciunului, de faptul că atunci crestinii trebuie să Îl primească pe Hristos în dar prin Sfânta Împărtăsanie, si părintele nu merge să se spovedească si să se împărtăsească, atunci copilul îsi dă seama că ceva nu este în regulă. Pentru a nu se ajunge la astfel de situatii, părintii preferă să îsi convingă copiii că de fapt Crăciunul este o sărbătoare a trupului, o sărbătoare în care mâncarea este din belsug, în care cadourile sunt împărtite în stânga si în dreapta, si în care Dumnezeu e invocat numai pentru a da impresia că totul este asa cum ar trebui să fie.S-ar putea să te pun pe gânduri scriindu-ti aceste lucruri. Dacă există părinti care prezintă deformat copiilor Crăciunul, înseamnă că există părinti pentru care credinta în Dumnezeu este un lucru lipsit de importantă.

Si asa si e. În Vietile Sfintilor găsim nu putine exemple de părinti care au căutat să îi îndepărteze pe copiii lor de credinta în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Si numărul acestora nu s-a împutinat până astăzi. Ba chiar a crescut. Poate că stii despre pătimirea Sfintei Mucenite Filofteea de la Curtea de Arges, care a fost ucisă chiar de către tatăl ei: ea avea obiceiul de a da oamenilor săraci o parte din mâncarea pe care mama ei vitregă i-o trimitea tatălui său la câmp. Si în zilele noastre mai sunt copii care îi iubesc atât de mult pe săraci încât îsi pun în pericol propria viată pentru a-i ajuta. Dar mai sunt si părinti care, plini de mânie drăcească, îsi pedepsesc copiii pentru fiecare faptă evanghelică pe care o săvârsesc.Poate că unii părinti vor citi si ei aceste rânduri. Se vor revolta si se vor întreba de ce sădesc în mintile copiilor neîncredere fată de părintii lor. Răspunsul meu e simplu: mi-as dori ca toti părintii din lume să fie crestini si să îsi crească fiii în dreapta credintă, fiindu-le primele călăuze pe calea mântuirii. Unii părinti încearcă să îsi convingă copiii că, Crăciunul este o simplă sărbătoare a darurilor, invocând faptul că dacă i-au adus pe lume sunt liberi să îi crească cum voiesc. Tot asa încerc si eu să conving că această sărbătoare este cu mult mai mult: este o sărbătoare sfântă, de care oamenii ar trebui să se bucure mai ales duhovniceste.

Chiar dacă esti la o fragedă, îti dai seama că în lumea oamenilor mari există multă răutate (asta o stii mai ales de la televizor, din filmele si din stirile care îti vatămă mintea). Gândeste-te că, dacă Hristos nu S-ar fi întrupat din Fecioara Maria, răul din lume ar fi fost mult mai mare. Si ceea ce noi considerăm că e rău ar fi fost considerat bine. Gândeste-te că dacă nu S-ar fi întrupat Hristos dragostea dintre oameni ar lipsi. Poate că până acum ar fi avut loc si sfârsitul lumii, din cauza cine stie cărui război sau a cine stie cărei bombe lansată "din greseală".

Hristos a venit în lume pentru ca să îi învete pe oameni să se iubească; nu cu o dragoste egoistă, nu cu o dragoste de clan, prin care ne iubim numai rudele si prietenii. Ci cu o dragoste cu care îi iubim si pe cei buni si pe cei răi. Această dragoste simtind-o cei buni, devin si mai buni, iar cei răi pun frâu răutătii lor.

Hristos S-a născut pentru a omorî moartea. Hristos S-a născut pentru a-i învăta pe oameni cum să trăiască pentru a dobândi raiul. Tu poate nu te-ai gândit încă ce meserie vei avea când vei creste mare. Dar Hristos ti-a arătat care trebuie să fie viitoarea ta meserie: cea de ostas al Împăratului ceresc. Să nu crezi că prin rândurile mele încerc să te îndepărtez de bucuria cadoului pe care ti-l doresti de Crăciun. Există o legătură directă între Crăciun si acest cadou.Toti oamenii îsi doresc cadouri, de la cei mici până la cei mari. Ce sunt cadourile? Prilejuri de a înfrunta banalitatea si plictiseala, prilejuri de bucurie. Oamenii au nevoie de cadouri tocmai pentru că viata are multe momente triste.Hristos a înteles că oamenii au nevoie de cadouri, de daruri. El este Cel mai pretios dar pe care îl pot primi crestinii de Crăciun.

Poate despre Sfânta Împărtăsanie ai învătat la scoală că este Trupul si Sângele Domnului nostru Iisus Hristos."Dar de împărtăsit ne putem împărtăsi la orice Liturghie, nu e nimic deosebit în faptul că ne putem împărtăsi de Crăciun..."Am auzit această replică mai demult, la o oră de religie. E adevărat că ne putem împărtăsi cu Sfintele Taine si în altă zi. Dar pentru a cunoaste bucuria Crăciunului trebuie să Îl primim pe Hristos în inimile noastre. Si cum putem spune că Îl primim pe Hristos în inimi câtă vreme refuzăm să Îl primim asa cum ni Se dăruieste, adică prin Sfânta Împărtăsanie?Nu, micul meu prieten, cine nu se împărtăseste de Crăciun, nu poate simti adevăratul praznic. Se aseamănă celor care se satură de o mâncare doar simtindu-i mirosul, si lenevindu-se să meargă la masă.Să nu te gândesti că ai destulă vreme înainte ca să te împărtăsesti la fiecare dintre Crăciunurile ce vor urma. Vei creste si, pe măsură ce anii trec, vor apărea din ce în ce mai multe motive ca tu să nu te împărtăsesti. Cel mai important dintre ele este faptul că, într-o formă sau alta, vei fi ispitit de păcat. Să îi luăm ca exemplu pe liceeni, sau mai bine pe studenti: câti studenti se împărtăsesc la marile sărbători la biserica la care mergi tu? Foarte putini (dacă tu însuti nu mergi la biserică de sărbători nu ai cum să îti dai seama de acest lucru). De ce? Pentru că sunt la vârsta la care simt adierea păcatului. Diavolul cel pierzător de suflete le întinde undita si ei, dacă nu sunt tari în credintă, muscă momeala. Tineretea este vârsta la care armatele diavolului distrug mii de suflete: pentru că, dacă le-au biruit încă de acum, le vor tine mult mai usor în sclavie.Diavolul se teme numai de sufletele curate, de sufletele care stau sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Profită de curătia vârstei tale: nu îl lăsa pe vrăjmas să spargă zidul sufletului tău.

Primeste-l în viata ta pe Hristos. Spovedeste-te si împărtăseste-te."O, dar nu îmi place să mă spovedesc..."Si acest lucru l-am auzit de la elevii mei. Dar celor cărora nu le place să se spovedească, le place să facă altceva, de obicei lucruri rele. Mintitul părintilor intră în această listă, si este încă dintre cele mai mici. Tu nu ai cum să îti dai seama cum creste un suflet care iubeste minciuna: e ca si cum ar fi udat cu otravă. Si, peste ani de zile, otrava îl va îmbolnăvi.Vrei să îti faci tu singur cel mai frumos dar de Crăciun? Spovedeste-te si împărtăseste-te. Vei vedea cum sufletul tău se va umple de lumină si de bucurie. Vei vedea cum toate se vor lumina în jurul tău.Cu cât te vei bucura mai mult de dragostea lui Hristos, cu atât îti vei iubi mai mult părintii, si cu atât mai mult vei simti dragostea lor. Cu cât Îl vei iubi mai mult pe Părintele ceresc, cu atât îi vei iubi mai mult si pe părintii tăi trupesti.

Si încercati să le faceti si voi daruri părintilor vostri. Viata lor e plină de greutăti. Voi trebuie să încercati să îi mângâiati cât mai mult. Voi trebuie să le dăruiti dragostea voastră. Asa cum copiii au nevoie de părintii lor, atât material cât si spiritual, si părintii au nevoie de copiii lor. Asta o spun nu ca pe o simplă teorie: nu de putine ori, frânt de oboseală fiind, m-am odihnit în dragostea băiatului meu, Codrin. (Fetita, Nectaria, e mică: are abia două luni. Si, chiar dacă la capitolul vorbe stăm prost, la capitolul "declaratii de dragoste" stăm foarte bine: se luminează la fată când îi zâmbesc, si asta mă umple de bucurie).Îmi iubesc copiii si am mare nevoie de dragostea lor. Asa au si părintii tăi nevoie de dragostea ta. Când eram mic, nimeni nu mi-a spus că părintii mei au nevoie de dragostea mea. Abia când mi-a murit mama, mi-am dat seama cât de mult însemnam noi, eu si sora mea, pentru tatăl nostru. Si abia după ani de zile mi-am dat seama cât am gresit eu fată de el, si cât de mult l-am supărat.Ascultă sfatul unui "om mare": părintii tăi au nevoie de dragostea ta. Si acum, apropiindu-se Crăciunul, îi poti ajuta să iasă putin din febra cumpărăturilor si a curăteniei. Odihneste-i prin dragostea ta."Dar oare ei îmi vor da darul pe care îl astept?..." Sper că nu îti pui această întrebare atunci când îti scriu despre iubirea de părinti. Iubirea nu se vinde si nu se cumpără. Iubirea care se cumpără, nu este iubire.

Iubeste-ti părintii si dacă vei primi darurile asteptate, si dacă nu le vei primi. Poate că anul acesta "Mos Crăciun" a fost mai sărac, si nu a putut să cumpere tot ce si-ar fi dorit.Voi scrie acum câte ceva despre părintii care, din cauza sărăciei, nu pot cumpăra prea multe bunătăti pentru masa de Crăciun. Poate că aceste rânduri vor fi citite si de către copii mai sărăcuti, de copii care jinduiesc la răsfătul de care au parte colegii lor.De la începutul lumii si până la sfârsitul ei, vor exista trei categorii de oameni: bogatii, săracii, si oamenii care nu sunt nici bogati si nici săraci. Chiar dacă, din orgoliu, cei din urmă se socotesc bogati, sau dacă, din zgârcenie, se socotesc săraci, pentru ei sărbătorirea Crăciunului nu pune mari probleme.

Dar pentru săraci...

"Săracii sunt niste vietăti cu două picioare, care străbat lumea noastră accidental. Ar trebui să existe anumite bariere, pentru ca vietile noastre să nu se intersecteze...", gândesc bogatii necredinciosi, ghiftuindu-se cu mâncare si cu băutură.Voi spune despre cei săraci câteva cuvinte: voi da un exemplu de trăire a sărăciei care va dovedi cât de strâns pot fi legate sărăcia si sfintenia: o familie cu unsprezece copii trăia într-o singură cameră. Sotul muncea din greu să asigure pâinea familiei. Si el avea o singură nemultumire: că nu putea face milostenie. Că, desi sotia sa făcea treabă în casele altora, si uneori lucra fără să ia bani (când ajuta alti oameni săraci), el nu putea să îi ajute pe cei aflati în necazuri. Nici unul dintre autorii cărtilor de succes nu are atâta imaginatie încât să creeze un personaj atât de altruist. Si totusi astfel de eroi ai lui Hristos există.Cum s-o fi prăznuit Crăciunul în casa acestui sărac? Cu mâncăruri si băuturi alese? Nu, evident că nu. Dar sunt convins că în casa lui era mai multă bucurie decât în casele tuturor bogatilor la un loc. Săracii pot fi sfinti, săracii Îl pot avea pe Dumnezeu (desigur că există multi săraci păcătosi, asa cum există si unii bogati sfinti).Dacă părintii sunt credinciosi, Crăciunul este plin de bucurie. Si Dumnezeu rânduieste să fie si ceva daruri pentru copii, si ceva bun pe masă.Si atunci când masa e săracă, si copiii si-ar dori ceva bun, ar trebui să se roage Domnului să aibă grijă de ei. Si Dumnezeu nu îi va lăsa.

Am fost foarte impresionat de o scrisoare a unui copil către Dumnezeu, scrisoare pe care am citit-o într-o carte de povesti. Nu de mult timp am aflat si care e originea ei: această scrisoare a fost scrisă de un mare sfânt al Bisericii, de Sfântul Nectarie din Eghina, făcătorul de minuni. Într-o noapte L-a visat pe Hristos, care l-a întrebat de ce plânge. Si pentru că în vis nu I-a putut răspunde, înecându-se în lacrimi, a doua zi i-a răspuns prin următoarea scrisoare: "Hristoase al meu, m-ai întrebat de ce plâng. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prăpădit încăltările de mi-au iesit degetele afară si mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-am dus aseară la stăpânul meu si m-a alungat. Mi-a spus să scriu acasă alor mei, să-mi trimită ei. Hristoase al meu, de atâta amar de vreme muncesc aici, si n-am trimis maicii mele nici un bănut... Acum, ce să mă fac? Cum să o scot la capăt fără haine? Tot muncind, s-au rupt. Iartă-mă că Te necăjesc. Mă închin Tie si Te iubesc eu, robul Tău, ..." A pus scrisoarea într-un plic pe care a scris destinatarul: "Pentru Domnul nostru Iisus Hristos, în ceruri". Din rânduiala lui Dumnezeu, scrisoarea a fost deschisă de un om bogat, care i-a trimis tânărului haine, mâncare si bani. Mi-a plăcut să citesc povestea. Dar mi-a plăcut si mai mult să aflu că scrisoarea a existat, si că ajutorul primit în urma scrierii ei a fost real. Viata e, nu de putine ori, mai palpitantă decât cărtile.

Dumnezeu nu sovăie să asculte rugăciunile celor care Îi cer ajutorul. Învată de la Sfântul Nectarie să Îi ceri Domnului tot ceea ce îti trebuie cu adevărat. Sunt multe lucruri pe care ni le dorim, dar pe care nu I le cerem lui Dumnezeu tocmai pentru că stim că nu ne-ar fi de folos să le avem. Ar fi bine să îti dai seama că nici unul dintre lucrurile pe care nu le-am primi drept dar de la Dumnezeu, nu ne fac viata mai frumoasă. Si, chiar dacă pe moment ne gonesc plictiseala, în timp îsi arată urmările nedorite. (Să luăm un exemplu: jocurile pe calculator au din ce în cei mai multi "discipoli" astăzi. Copiii se joacă si le e bine. Dar creierul lor are de suferit de pe urma acestor jocuri - cu toate că reclamele sustin contrariul. Si din copiii normali apar copii ofiliti, nervosi si egoisti. Copii al căror randament intelectual e din ce în ce mai scăzut. Le-au fost de folos jocurile pe calculator? La întrebarea asta poti răspunde singur. Si totusi, există copii care Îl roagă pe Dumnezeu să le trimită asemenea jocuri...). Încearcă să îti dai seama că tot ceea ce facem are urmări în viitor: bune sau rele.

Ti-am scris această scrisoare pentru a-ti oferi si o altă imagine a Crăciunului. Scrisoarea mea se apropie de sfârsit. Se termină brusc, pentru că nu am scris tot ce aveam să îti scriu. Poate că îti voi scrie din nou la anul. Si atunci îti voi scrie mai mult.

Tine minte că vei creste. Vrei sau nu, vei ajunge un om mare. Si atunci se va vedea dacă felul în care ai petrecut Crăciunul I-a plăcut lui Dumnezeu sau nu. Cred că la slujba Nasterii Domnului vei veni, asa cum vin multi copii. Dar nu e de ajuns. Crăciunul tine mai mult de două ore...


Bucuria Craciunului,
Editura Sfantul Nectarie, 2002
Sursa

BUCURIILE CRĂCIUNULUI (1)

Scrisoare către "oamenii mari"

Danion Vasile

Încep această scrisoare despre Crăciun mărturisind ceea ce toti crestinii adeveresc la prăznuirea Sfintelor Pasti: "Hristos a Înviat!"Aceste cuvinte se spun primăvara, si nu iarna: stiu si eu asta. Atunci de ce răstorn ordinea firească a lucrurilor?
Stimati părinti (as vrea să vă spun "iubiti părinti", dar deoarece nu ne cunoastem folosesc o formulă sobră), vă scrie un profesor de religie. Vă scriu pentru că am simtit nevoia să vă vorbesc în repetate rânduri. Am fost profesor de religie la o scoală generală, la o scoală postliceală, si mai nou tin ore la o grădinită crestină: am avut ocazia să cunosc un număr foarte mare de copii, de la trei până la peste douăzeci de ani, si prin intermediul copiilor, mai mult sau mai putin, i-am cunoscut si pe unii părinti.

Încep scrisoarea despre Crăciun cu cuvintele care îmi sunt foarte dragi: "Hristos a Înviat!". Si cred că părintii crestini înteleg de ce, si poate chiar răspund în gândul lor: "Adevărat a Înviat!"
Lumea de astăzi fuge de Învierea lui Hristos, lumea de astăzi, care stă sub semnul păcatului si al apostaziei, vrea să păstreze din credinta crestină numai un ambalaj superficial, care să dea impresia că lucrurile merg în directia bună. Încetul cu încetul, pe măsură ce tot ce e curat si sfânt e izgonit din această lume, se va renunta si la acest ambalaj "de anticariat".

E trist că Nasterea Domnului s-a transformat din pricină a bucuriei de Crăciun în pretext al bucuriilor de Crăciun. Adică sub masca unei sărbători duhovnicesti, oamenii îsi fac cele mai ciudate pofte, îsi împlinesc cele mai rafinate patimi. E interesant faptul că multi comercianti americani au renuntat să numească Crăciunul cu denumirea traditională, "Christmas", numindu-l mai nou "X-mas"... E mult mai potrivit numele de "X"-mas decât numele de "Crăciun". De Crăciun nu ar trebui să se facă petreceri destrăbălate. Si totusi se fac. De Crăciun nu ar trebui ca oamenii să mănânce peste măsură, si totusi o fac."Dar în zilele de Crăciun nu sunt plinele spitalele de oameni care au mâncat până li s-a făcut rău, de crestini care de bucurie că s-a terminat postul au mâncat mai mult decât mănâncă păgânii la praznicele lor?"

Aceia nu sunt crestini decât cu numele. Aceia nu au postit decât de formă. Credinta crestină nu tine numai cât e postul. Cine e crestin, e crestin si în posturi, si în afara posturilor. E crestin tot timpul. Si crestinul e cumpătat nu numai în post, ci tot timpul. Crestinul e de fapt într-un post continuu, care tine până la sfârsitul vietii pământesti. Aceasta nu înseamnă că el nu stie să se bucure de bunătătile pe care le primeste de la Dumnezeu. Stie să se bucure, dar păstrează măsura în toate. Stie să se bucure, si Îi multumeste lui Dumnezeu pentru ele. Dar nu se lasă robit de ele. Nu se lasă dominat de ele.Crestinii pentru care sfârsitul postului înseamnă începutul desfrâului nu sunt crestini. Da, sunt oameni care după ce au postit tot postul o tin până la Bobotează numai în chefuri, numai în betii. Dar acesti oameni nu sunt crestini.

Acesti oameni sărbătoresc "X-mas-ul".

În scrisoarea de fată voi încerca să vă arăt cât de diferit este Crăciunul de "X-mas", si să vă rog să îi învătati pe copiii vostri să nu confunde cele două momente, chiar dacă, din punct de vedere cronologic, se suprapun.Cel mai simplu mod de a diferentia cele două sărbători este stabilirea legăturii lor cu Hristos, Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om pentru mântuirea noastră. Si, pentru a usura această diferentiere, vom porni de la faptul că Hristos, Pruncul din staulul Betleemului, este Acelasi Hristos care a fost răstignit de oamenii pe care i-a iubit, si Acelasi Hristos care a Înviat din morti, cu moartea pe moarte călcând.

Acest adevăr nu este prea comod. Pe cât de simplu este să consideri Crăciunul ca evocare a nasterii unui prunc într-un staul, prunc care a devenit un mare învătător al omenirii, chiar cel mai mare învătător, pe atât de greu este să recunosti că Pruncul este Mântuitorul care a primit a Se răstigni pentru păcatele noastre, Mântuitorul care a Înviat pentru a ne pregăti nouă locasuri ceresti.Cei care vor să separe Pruncul născut de Fecioara Maria, de Hristosul cel Înviat din morti, încearcă să ucidă Crăciunul. Se aseamănă lui Irod care, pentru a-l ucide pe Mesia, a dat ordin să fie omorâti cei paisprezece mii de prunci.Cine se simte stânjenit auzind de Crăciun cuvintele "Hristos a Înviat!" dovedeste că sărbătoarea sa nu are nimic în comun cu Hristos.

Sunt constient de faptul că ideile pe care le pun pe hârtie pot părea ridicole, că reprezintă un fir de praf pe balanta care, la celălalt capăt, poartă tonele de reclame la casetofoane, aparate de epilat, anticonceptionale, excursii în străinătate, si toate la un pret redus: doar se apropie Crăciunul. Mass-media duce o luptă sustinută pentru a transforma omul într-un robot care cumpără, într-un animal care trăieste numai la nivel de epidermă.Nimeni nu poate contesta că, în vacarmul vânzătorilor de daruri de Crăciun, glasul Bisericii de-abia se mai face auzit. Unii dintre cei care vin să asculte slujba de Crăciun o fac numai pentru a-si face norma de duhovnicie pentru jumătate de an, pentru a lua o gură de aer duhovnicesc care să îi tină până la Pasti. Si chiar si ei se lasă ademeniti de mirosul puternic al mâncărurilor care îi asteaptă si de al parfumului suav al băuturilor care le vor veseli inimile.În înfruntarea dintre Biserică si mass-media, înfruntare care atinge apogeul de Pasti si de Crăciun, există un arbitru pe care mass-media nu îl poate recunoaste, desi uneori îl invocă dezinvoltă: e vorba de Însusi Dumnezeu.

Dumnezeu e de partea Bisericii, Dumnezeu dă dreptate Bisericii. Si aceasta nu dintr-o preferintă accidentală, ci pentru faptul că Biserica este Mireasa tainică a lui Hristos.
Se duce un război crunt pentru ca de Crăciun glasul Bisericii să fie acoperit. Mai precis, diavolul a înteles că cea mai iscusită tactică pentru a lovi în Biserică nu este cea de a-i acoperi glasul (aceasta ar fi generat o rezistentă martirică), ci pentru a include glasul Bisericii în corul unei bucurii generale: înaintea emisiunilor de divertisment, televiziunea transmite secvente emotionante de la slujba tinută la cine stie ce mare catedrală, iar colindele sunt prezente cu multă risipă în ambianta programelor de pe marea majoritate a posturilor de televiziune.

S-a ajuns chiar la hibridul colindelor cântate pe muzică hip-hop sau pe alte ritmuri. Cu voci senzuale, fete tinere cântă despre Nasterea Domnului cu aceeasi "evlavie" cu care cântă despre ultima iubire de pe plajă. Dar colindele lor nu au nimic din curătia colindelor adevărate. Oricât ar fi de prelucrate, melodiile lor nu vor trezi niciodată fiorul sfânt pe care îl trezesc în suflete vechile colinde.

Stimati părinti, nu vă scriu pentru a vă face un rechizitoriu al deformării Prăznuirii Crăciunului. Nu urmăresc decât să punctez câteva din caracteristicile sale. Vă scriu pentru a vă ruga să îi ajutati pe copiii vostri să trăiască un Crăciun adevărat. Asta vă stă în putintă să le oferiti, oricât ati fi de săraci sau de bogati. Mă adresez vouă, oamenilor mari, ca si cum as fi un prieten al copiilor. Sunt si eu un om mare. Sunt căsătorit, am doi copii, si ar trebui să nu mă simt foarte preocupat de problemele copiilor vostri. Nu am nici o vină că am fost si sunt profesor de religie. Această pozitie mă obligă să mă rog si pentru copiii cărora le predau, si pentru toti copiii din lume. Nu prin altceva decât prin faptul că, iubind copiii, simt nevoia să îi ajut din ce în ce mai mult. Vă scriu această scrisoare pentru a vă implora: nu le răpiti copiilor Crăciunul. Cu aceeasi insistentă cu care comerciantii vă trag de mâneca hainei pentru a cumpăra două ciocolate la pret de una, sau cinci pachete de curmale la pret de două, eu vă trag de mâneca sufletului: nu le răpiti copiilor Crăciunul. Nu aveti dreptul să le răpiti copiilor Crăciunul, asa cum nu aveti dreptul să le răpiti copilăria. Poate că rândurile mele par alarmiste, poate că nu întelegeti de ce vă cer să nu le răpiti copiilor Crăciunul: pentru că multi dintre părintii copiilor cărora le-am fost profesor au făcut aceasta. Cum? Foarte simplu: încurajându-i pe copii să înteleagă prin Crăciun o sărbătoare a plăcerilor, a prăjiturilor si a distractiilor, o sărbătoare în care totul este permis si nimic nu este refuzat. Copiii sunt învătati să astepte Crăciunul nu pentru a se bucura de Nasterea Domnului, ci pentru a se bucura de cine stie ce masinută sau robotel, dacă sunt băieti, sau de cine stie ce păpusă, dacă sunt fete.

Scrisoarea mea nu este sistematică, asa că vă rog să nu căutati o succesiune logică în rândurile mele. Vă scriu repede, vă scriu grăbindu-mă foarte tare deoarece este 29 noiembrie si dacă nu vă "trimit" scrisoarea la timp, risc să o citească numai tipografii. Ce vină au părintii care au crescut în comunism, si care nu au avut parte decât de Crăciunuri din care a lipsit Dumnezeu? Cum ar putea ei să îsi învete copiii să cunoască o bucurie pe care ei însisi nu au cunoscut-o? Iată o întrebare care pare dificilă. Dar nu e chiar atât de dificilă pe cât pare. Părintii care au crescut departe de Biserică, părintii care au crescut asteptându-l iarna pe Mos Gerilă, ar trebui să fie foarte sinceri cu ei însisi si să recunoască faptul că vietile lor au fost triste. Oamenii nu vor să recunoască acest adevăr, că departe de Biserică nu există împlinire, dar aceasta este realitatea.

Viata oamenilor mari este o viată foarte diferită de a copiilor: pentru copii viata este plină de sperantă, este plină de promisiuni. Pe măsură ce trece timpul această perspectivă se metamorfozează dintr-o imagine de primăvară într-o imagine de toamnă. Viata nu este asa cum vrem noi. Viata este dură, viata este plină de greutăti. Nu neapărat financiare, bogatii nu au probleme materiale dar sufleteste nu sunt deloc mai împliniti decât săracii.În lumea pe care o cunoastem în clipa în care am devenit maturi, în clipa în care avem propria noastră familie, în clipa în care avem copiii nostri, vor creste si acesti copii.

Sunt unii părinti care vor să îsi pregătească odraslele pentru supravietuirea în această junglă contemporană crescându-i după principiul "homo homini lupus". Copiii se maturizează foarte repede, cresc purtând în sufletele lor duritatea, si ajung fiare sălbatice.

Alti părinti încearcă să îsi crească copiii într-un răsfăt maxim, confundând datoria de părinti cu obligatia de a transforma copilăria fiilor lor în vârsta tuturor plăcerilor împlinite. "Viata le va fi plină de greutăti, măcar să cunoască acum bucuria dorintei împlinite."

Acest răsfăt nu le prinde bine copiilor. Acest răsfăt le distruge sufletele, si îi învată că binele este acelasi lucru cu împlinirea vointei proprii. Copiii care asteaptă Crăciunul doar pentru a-si mări colectia de jucării, sau doar pentru a-si mări "colectia" de vizite în parc vor creste fără a avea cunoaste bucuria Crăciunului.Ce este bucuria Crăciunului? Este bucuria că Hristos S-a născut pentru mântuirea noastră. Că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat pentru ca oamenii să cunoască Viata cea adevărată, Viata binecuvântată de Dumnezeu. E usor să spunem vorbe mari, fără acoperire. E usor să negăm bucuriile lumii acesteia fără a pune ceva în loc. Nu rareori întâlnim "cerberi" crestini care contestă tot ce tine de prezent, tot ce tine de lumea în care trăim, si care au sufletele mai pustii decât ale celor pe care îi amenintă cu înfricosătoare chinuri ale veacului. Acesti falsi profeti contemporani fac rău Bisericii pentru că prezintă credinta crestină ca pe o utopie, ca pe o filosofie care încearcă să răstoarne celelalte sisteme de gândire numai pentru a-si afirma o superioritate pe care nu este în stare să o demonstreze.

Vom face încă două-trei observatii despre trăsăturile acestor profeti de ocazie tocmai pentru că ei, sau mai bine zis înaintasii lor, sunt în mare măsură vinovati de declinul spiritual al lumii în care trăim. Acesti "crestini alesi" nu înteleg că Hristos a venit în lume pentru a modela vieti, pentru a le arăta oamenilor calea spre cer si pentru a-i ajuta să meargă pe această cale: ei vor ca toată lumea să tină cont de sfaturile lor, si confundând aceste sfaturi izvorâte mai mult din propria întelepciune decât din Evanghelie (chiar dacă sunt îmbrăcate în poleială evanghelică) cu întelepciunea supremă, încearcă să fie inchizitori care convertesc cu sabia cuvântului o lume apostată.Ei vorbesc despre bucuria pe care o aduce Hristos, dar nu cunosc această bucurie. Ei vorbesc despre pacea pe care o dăruieste Hristos, dar sunt plini de tulburare.

Ei vorbesc despre iubirea vrăjmasilor, dar se mânie pe oricine nu vrea să le acorde o importantă deosebită. Cuvintele lor sunt lipsite de putere. Cuvintele lor nu conving. Ei nu fac altceva decât să nască în mintile celorlalti teama de credinta crestină: "A fi crestin înseamnă: unu- să nu faci asta; doi- să nu faci nici asta si nici asta; ..." si tot asa până când lista faptelor interzise depăseste imaginatia unui om normal. Dacă i-am ruga pe acesti profeti să ne spună părerea lor despre cum trebuie petrecut Crăciunul, nu ar trebui să ne mire dacă ne-ar înmâna o brosură plină de fraze lungi si plictisitoare, care ar începe fiecare cu cuvintele "Nu cumva..." sau "Nu trebuie să...".
Acesti alesi reduc credinta crestină la un "Nu..." înalt de doi metri si jumătate, care îi depăseste pe toti. Dar credinta crestină este viată. Si viata nu se poate reduce la interdictii. Viata nu se poate reduce la nimic altceva, viata nu se poate ciunti sau deforma. Viata este viată. Viata crestină este să Îl iubesti pe Dumnezeu, gustând încă de pe pământ bucuriile vesniciei, si să îti iubesti aproapele, pregustând comuniunea cu toti îngerii si sfintii. Viata crestină începe cu un "Da..." mare, cu un "Da..." pe care Dumnezeu l-a rostit atunci când, din multa Sa dragoste, l-a creat pe om.Atunci când vorbim despre bucuria Crăciunului, oricât de mult s-ar îndepărta oamenii zilelor noastre de trăirea duhovnicească a acestui praznic, nu ar trebui să pornim de la "Nu" -uri. Chiar dacă omul este iubitor de patimi, chiar dacă omul îsi doreste raiul numai prin vorbe, prin fapte arată contrariul.

Scurta mea scrisoare vrea să vă ceară un singur lucru: lăsati-i pe copii să se bucure de Sărbătoarea Nasterii Domnului. Si dacă apare si un "nu", adică rugămintea de a nu le fi furată această bucurie, motivul este că prea multi părinti le pregătesc copiilor un Crăciun din care nu lipseste decât Hristos.

Nu îmi doresc să mă asemăn "crestinilor alesi" despre care am scris putin mai sus, si nu am de gând să fac un rechizitoriu al neopăgânismelor promovate de mass-media cu ocazia sărbători crestine. Nu pentru că îmi e teamă că voi fi ironizat (sunt situatii când ironia celorlalti dovedeste faptul că spusele tale îi zgârie). Ci pentru că vreau doar ca dragostea părintilor să fie mai tare decât această lume care încearcă să dezbine tot ce e frumos. Stim în ce lume plină de minciuni, plină de compromisuri si de greutăti crestem noi. Tot în ea vor creste si copiii nostri. "Nu suntem îngeri, si nici copiii nostri nu sunt." E adevărat, dar la fel de adevărat este si faptul că nimic în lumea aceasta nu poate împlini sufletele decât Dumnezeu.Si nu avem dreptul de a-i lipsi pe copiii nostri de cunoasterea lui. Dacă ei vor simti dragostea dumnezeiască, dacă ei vor întelege Taina Pruncului născut în staulul Betleemului, atunci în inimile lor se va aprinde un foc care va arde toate gunoaiele pe care lumea aceasta încearcă să le îngrămădească: focul credintei.

Copiii au nevoie de Crăciun. Si noi avem nevoie. Cu toti avem nevoie de împlinire.

Să fim sinceri cu noi însine: putem să ne mintim sotii sau sotiile, putem să ne mintim prietenii sau rudele, dar pe noi nu putem să ne mintim (dacă am ajuns să ne mintim si pe noi, nu mai suntem oameni, ci suntem roboti a căror libertate "programată" nu înseamnă alegerea între bine si rău, ci alegerea între diferitele forme ale răului).Viata fără Dumnezeu este o viată stearpă. Si, dacă noi, din cauza patimilor noastre, nu vrem să cunoastem această viată, cel putin să nu le răpim copiilor nostri posibilitatea de a o cunoaste. Să nu le transformăm Crăciunul într-o sărbătoare a cadourilor.

"Si atunci, să renuntăm la cadouri?"

Nu, nu asta e solutia. Solutia este de a le da cadourilor atentia cuvenită, fără ca această atentie să gonească importanta prăznuirii Nasterii Fiului lui Dumnezeu. Peste câtiva ani de zile, masinutele si păpusile de astăzi nu îi vor ajuta să reziste în jungla înconjurătoare. Da, copiii nostri au nevoie de jucării (dar de jucării care să le dezvolte capacitatea psiho-motorie, nu să le spele creierul cum fac majoritatea jocurilor pe calculator). Dar mai mult decât de jucării au nevoie să cunoască mila lui Dumnezeu. Si, cunoscând dragostea lui Dumnezeu, vor sti si să se bucure de cadourile primite, si vor sti si să aprecieze eforturile făcute de părinti pentru a le procura aceste cadouri.Există părinti bogati care risipesc banii pe toate prostiile, si care consideră că, dacă si-au îngropat copiii în teancuri de jucării, acestia nu vor mai avea nevoie nici de prieteni, nici de dragoste, nici de Dumnezeu.

Îndrăznesc să le spun că nu îsi cunosc copiii. Am rămas foarte mirat când unul dintre copiii ai cărui părinti sunt printre cei mai înstăriti din grădinită mi-a spus: "Ce bine că vin la grădinită... Acasă mă simt ca într-o închisoare, numai jucării, numai jocuri pe calculator. Aici am prieteni, am cu cine să mă joc..." Si peste câteva minute a continuat: "Ce mult îmi place când ne vorbiti despre Dumnezeu. Simt liniste în suflet." Îmi părea foarte bine că astfel de vorbe izvorau din mintea lui. Citisem si auzisem multe despre modul în care este sufocată copilăria astăzi, despre influenta nefastă a jocurilor pe calculator sau despre modul în care patima iubirii de sine îi strică pe copii. Dar vocea sinceră a băiatului de la grădinită (care cu altă ocazie m-a rugat să îl duc la biserică, să vadă si el o slujbă, că părintii nu l-au dus niciodată) mi-a confirmat că cele citite si auzite sunt reale.

Chiar dacă unii părinti nu vor să înteleagă, copiii au nevoie de Dumnezeu. Predând religia la o grădinită simt din ce în ce mai clar acest lucru. Părintilor care sunt săraci, care nu pot să le ofere copiilor darurile pe care si le doresc de Crăciun, le spun că, dacă îi vor creste în dreapta credintă, peste câtiva ani se vor bucura clipă de clipă de ei: bucuria Crăciunului, ca si bucuria Sfintelor Pasti, nu va lipsi din casele lor: pentru că, prin vietile lor, crestinii sunt dovezi vii ale Învierii lui Hristos. Peste ani, copiii lor vor păstra o curătie sufletească pe care bogatii necredinciosi nu o vor putea procura copiilor lor nici cu saci de bani. Sunt părinte, am doi copii, si poate că nu voi fi în stare să le ofer un Crăciun asa cum cred că ar trebui să aibă. Spovediti si împărtăsiti vor fi (si mi-as dori să stiu că se vor putea împărtăsi si când vor ajunge la vârsta liceului), daruri vor primi. Dar asta nu este de ajuns. S-ar putea ca priceperea mea si a sotiei mele să nu dea rezultate bune. Dar eu nu încerc să vă conving să vă cresteti copiii cum mi-i cresc eu. De aceea nici nu vă dau prea multe sfaturi. Nădăjduiesc că, dacă veti întelege câtă nevoie au nevoie copiii vostri de bucuria Crăciunului, Îl veti ruga pe Dumnezeu să vă lumineze cum să îi ajutati să simtă această bucurie.

Un singur lucru vă mai spun: mi-as dori ca, văzând voi bucuria Crăciunului pe fetele lor, să vă dati seama că si voi puteti fi părtasi acestei bucurii. Îmi doresc să fiti gelosi pe bucuria copiilor vostri si să vă doriti să trăiti (sau să retrăiti) această bucurie. Se apropie praznicul. Veniti cu inimile deschise. Spovediti-vă si împărtăsiti-vă. Primiti-L pe Hristos în inimile voastre. Acum nu mai vin magii cu daruri la Hristos, ci Hristos vine la magii care au plecat din diferite părti ale lumii păcatului, ca să Se dăruiască fiecăruia dintre ei în întregime: Hristos bate la usa inimilor voastre. Deschideti-I.

"Deschide usa, crestine..."

Bucuria Craciunului,
Editura Sfantul Nectarie, 2002
Sursa