duminică, 26 iulie 2009

Tabăra creştină “Dragoste şi Prietenie”- Munţii Groşii Tibleşului

Summer Camp

În perioada 15-30 iulie, în Munţii Groşii Tibleşului, se desfăşoară ediţia a V-a a taberei creştine “Dragoste şi Prietenie” organizată de Parohia ortodoxă “Înălţarea Domnului” din Târgu Lăpuş. Tema taberei va fi adaptată categoriilor de vârstă, în acord cu preocupările lor:
-" Cu noi este Dumnezeu" ( cls. a V-a si a VI-a);
-" Prietenia în concepţia creştină ( cls. a VII-a si a VIII-a);
-" Tinereţe curată, tinereţe frumoasă" ( cls. a IX-a şi a XI-a).


Săptămâna viitoare voi participa şi eu cu bucurie. Azi după-amiază pornesc din nou la drum.
Pe curând.

sâmbătă, 25 iulie 2009

Părinţi inteligenţi (7)

Într-o societate în care părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi, profesorii se refugiază în autoritarism, iar noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii, nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Iată-ne ajunşi la finalul serialului „Părinţi inteligenţi”, de-a lungul căruia am urmărit împreună cu Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, cum „părinţii buni” se pot transforma în „părinţi inteligenţi”.

Iubirea vede comoara îngropată. Dacă părinţii buni sunt toleranţi faţă de anumite greşeli ale copiilor, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată, chiar dacă copiii îi dezamăgesc. Lumea poate să nu dea şanse copiilor noştri, dar nu trebuie să ne pierdem niciodată speranţa că ei vor deveni oameni de valoare (să nu uităm că om de valoare nu înseamnă neapărat „de succes”).
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă doar solul inteligenţei lor şi aşteaptă ca, într-o zi, seminţele să rodească. În acest timp putem suferi, copiii noştri pot ajunge să treacă prin crize profunde; dacă însă seminţele pe care le-am sădit în sufletul lor sunt bune, într-o zi vor încolţi.
Ce este de făcut în asemenea cazuri? Parabola fiului risipitor ne oferă un exemplu minunat despre cum să procedăm. În această parabolă fiul a renunţat la tată, dar tatăl nu a renunţat niciodată la fiu. Lacrimile lui nu l-au impresionat pe fiu, care a plecat şi şi-a risipit averea. Tatăl nu l-a criticat, ci doar l-a aşteptat şi a avut răbdare ca fiul să înveţe la şcoala vieţii lecţiile pe care nu le învăţase alături de el. Şi iată că durerea, pierderea şi sentimentul de nesiguranţă pe care le resimţea tânărul au rupt coaja seminţelor pe care tatăl le-a plantat, iar fiul s-a întors acasă. A ieşit de sub protecţia tatălui, a căpătat cicatrice adânci în suflet, dar a devenit mai matur şi experimentat. La întoarcere, tatăl a alergat în întâmpinarea lui. Nu l-a condamnat, nu a spus nimic. Doar l-a îmbrăţişat şi i-a făcut o primire de sărbătoare. Nimeni nu a înţeles, pentru că iubirea nu este ceva ce se înţelege. Dar fiul nu a mai fost niciodată cel dinainte.
Trebuie să fim poeţi în bătălia educaţiei. Putem să plângem, dar niciodată nu trebuie să ne pierdem curajul. E posibil să fim răniţi, dar niciodată nu trebuie să încetăm lupta, trebuie să vedem ceea ce nimeni nu vede, să întrezărim o comoară îngropată sub pietrele din inima copiilor noştri.

Învăţaţi să spuneţi „nu”. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi, sunt copiii. Înainte, profesorii erau eroii elevilor; astăzi sunt victimele lor. Tinerii nu ştiu să fie contrazişi. Niciodată de-a lungul istoriei nu am văzut copii şi tineri care să-i domine în felul acesta pe adulţi. Fii se comportă ca nişte regi ale căror dorinţe trebuie îndeplinite imediat.
1. În primul rând, învăţaţi să spuneţi fără teamă „NU” copiilor dumneavoastră. Dacă ei nu aud „nu” de la părinţii lor, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă şi astfel nu vor avea şanse să supravieţuiască.
2. În al doilea rând, când spun „nu” părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunilor copiilor lor. Dacă se formează şantajişti, vor avea de suferit şi chiar vor fi excluşi din mediul social.
3. În al treilea rând, părinţii trebuie să stabilească în mod clar care sunt aspectele negociabile şi care sunt limitele ne-negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil, deci ne-negociabil. Timpul petrecut cu internetul şi ora de întoarcere acasă pot fi negociate.

Învăţare continuă şi răbdare. Dacă părinţii vor asimila cele şapte deprinderi ale educatorilor inteligenţi pe care le-am menţionat, vor putea, fără nicio teamă, să contrazică, să impună limite şi să spună „nu” copiilor. Bombănelile, încăpăţânările şi crizele acestora nu vor fi distructive, ci constructive.
Trebuie însă să reţinem faptul că nimeni nu îşi ia diploma în educaţia copiilor. Cel care spune „Eu ştiu” sau „Nu am nevoie de ajutorul nimănui” are o problemă. Pentru a educa trebuie să învăţăm mereu şi să cunoaştem din plin cuvântul răbdare. Cel care nu are răbdare renunţă, cel care nu reuşeşte să înveţe, nu găseşte drumuri inteligente. Nefericiţi sunt psihiatrii care nu reuşesc să înveţe de la pacienţii lor, nefericiţi sunt părinţii care nu reuşesc să înveţe de la copiii lor şi să corecteze modalităţile de comunicare şi educare, nefericiţi sunt profesorii care nu reuşesc să înveţe de la elevii lor şi să-şi înnoiască metodele. Viaţa este o mare şcoală la care nu poţi învăţa dacă nu ştii să citeşti.

A consemnat Natalia Corlean

marți, 21 iulie 2009

Un ghid al frumuseţii lăuntrice (4)

Din Cuvintele Părintelui
Un ghid al frumuseţii lăuntrice
Antologie si cuvânt înainte
Pr. Prof. Radu Dorin Micu,
Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009

Aceasta a fost întotdeauna bucuria mea: să stau de vorbă cu Dumnezeu despre voi şi să stau de vorbă cu voi despre Dumnezeu. PS Justinian

-fragmente-

Desăvârşirea
E în firea oamenilor […] zbuciumul, nemulţumirea de sine, setea după noi orizonturi, dorul după desăvârşire.

Desfrâul
Cea mai distrugătoare patima pentru neamul omenesc este desfrâul care vestejeşte înainte de vreme atâtea suflete tinere, întunecă atâtea minţi, ruinează atâtea familii, face să se verse atâtea lacrimi si osândeşte la nerodire atâtea fiinţe…

Dezbinarea
Îl vad pe Iisus cu crucea pe umăr, cu mâinile crispate de durere, dar cu ochii îndreptaţi spre ceruri, spre Tatăl. Ce adânc este momentul acesta! Cât de vinovaţi suntem toţi pentru această durere ce i-am provocat-o Fiului si atunci şi acum, prin dezbinarea noastră.

Divorţul
Divorţul este nedorit de Dumnezeu. Dar Dumnezeu este un Părinte iubitor de oameni si a dat putere instituţiei pe care a lăsat-o pe pamant, Biserica, sa rezolve situaţiile de la caz la caz, dar la limita adevărului si a dreptăţii.

Dobrogea
Dobrogea este reversul Maramureşului. Marea este cea care sporeşte şi păstrează la infinit freamătul pădurilor, murmurul izvoarelor şi licăritul stelelor. Thalassa, Thalassa, răsună ca o invocare din antichitate, prin care, de-a lungul mileniilor, fiinţa omenească şi-a mărturisit extazul.

Dorul
Acela nu e om dacă nu-i e dor de alt om… Chinul cel mai teribil al iadului este că sufletele nu pot comunica unul cu altul… Fiecare îşi trăieşte propria catastrofă şi nenorocire… tuturor ne e dor de toţi. Altfel viaţa nu înseamnă nimic…

Dragostea
Cu inima sunt pretutindeni, alături de fraţii mei buni, oamenii.
*
Un imens respect şi o arzătoare dragoste mă stăpâneşte faţă de cei ce-mi sunt fraţi, cetăţeni ai aceleiaşi planete, fii ai aceluiaşi cer, robi ai aceluiaşi drum spre înălţimi.
*
Dacă ne-am dezbrăca de toată răutatea, dacă ne-am limpezi privirea, dacă am lepăda egoismul, dacă ne-am aprinde dragostea de prunc, curată faţă de toată făptura, am afla, aici încă fiind, calea spre bucuriile care ne-au luminat odată viaţa când eram acolo, la pieptul mamei noastre, în braţele ocrotitoare ale tatălui nostru.
*
Cel mai fericit dar de la Dumnezeu este dragostea[…] . Când iubeşti, nu te interesează că eşti sărac, că n-ai ce mânca.

Drepturile omului
A lupta pentru dreptatea lui Dumnezeu înseamnă a lupta pentru drepturile cele mai sfinte ale omului… Cine calcă poruncile lui Dumnezeu calcă drepturile omului. Orice duşman al lui Dumnezeu este un duşman de moarte al lui omului.
*
Temelia cea mai solidă pentru drepturile omului se găseşte în Evanghelie. Nu există altă temelie pentru mântuirea lumii, pentru izbăvirea omului de suferinţa vremelnică şi veşnică, decât aceea pe care a pus-o Iisus Hristos.

Duhovnicul
Duhovnicul, şi el ca un psiholog, te asculta bine, îţi dă şi el aceleaşi îndrumări ca şi psihologul, dar în plus îţi mai dă absolvirea de păcat, de fărădelegile pe care le-ai făcut. Te dezleagă în numele lui Hristos.[…] Şi fiul duhovnicesc nu iese ca de la psiholog, cu banii daţi şi doar cu nişte sfaturi omeneşti, ci iese cu sufletul împăcat; el iese de acolo ca un prunc curat.
*
Dorinţa de a se mărturisi este în firea omului. A te confesa e o nevoie naturală[…] Numai că duhovnicul este omul lui Dumnezeu, om cu puteri supreme, în timp ce psihologul este om fără puteri divine, fără putere de a ierta şi de a te dezlega.
*
La duhovnic te duci şi dacă ai comis o crimă şi el, pe temeiul puterii ce i s-a dat, te ascultă şi-ţi răspunde dacă vede că te-ai căit, […] îţi spune: „Te iert şi te dezleg!”

Duhul Sfânt
Duhul Sfânt se revărsă peste noi mereu ca să ne curăţească, să ne sfinţească, să ne îndumnezeiască, să ne unească cu Dumnezeu Cel în Treime adorat.
Duhul Sfânt lucrează întotdeauna în sânul Bisericii, în chip văzut, fie în mod tainic, adânc, nevăzut.
*
Lucrarea Duhului se vede si atunci când un creştin se roagă cu stăruinţă, fără să-si piardă nădejdea; şi atunci când miluieşte pe cel lipsit; şi atunci când lucrează cinstit; şi atunci când traieste curat, in pace şi in dragoste cu semenul sau.
*
Lucrarea Duhului Sfânt e foc care arde, acolo unde se coboară nepăsarea si păcatul […] limba ca de foc ce se mişca mereu şi vesteşte cuvântul[…] e lumina ce risipeşte întunericul[…] e putere ce reînsufleţeşte şi cele mai risipite oase, demult părăsite de viaţă (Iez.37,1-14)

Duhurile rele
Scopul duhurilor rele este de a ne dezechilibra. Ispitele pentru un om simplu sunt simple; că a mâncat prea mult, că a scăpat o înjurătură. Pe măsură ce omul progresează[…] patimile devin mai subtile.

Duminica
După ziua a şaptea, avem ziua a opta, Ziua Învierii, Ziua Domnului-Duminica, Maica tuturor sărbătorilor. În aceasta zi a fost învinsă moartea şi a fost biruită puterea diavolului.

Dumnezeu
Nu poţi să doreşti ceva ce nu există! Dorul acesta, nostalgia aceasta care există în sufletul omului este dovada categorică a existenţei Celui ce este, a lui Dumnezeu.
*
Dumnezeu nu este un tiran, ci un Tată, când a fost întrebat cum să ne rugam, Hristos a spus‚ „Tatăl nostru”.
*
El, Cel veşnic, cel atotputernic, este mai întâi şi mai presus de toate „Iubitor de oameni”. Aşa Îl numeşte Biserica noastră, Biserica Ortodoxă, în toate sfintele şi dumnezeieştile ei slujbe[…] aşa îl simte sufletul nostru, sufletul dreptcredinciosului creştin.

Vezi si:
Un ghid al frumuseţii lăuntrice (3)
Un ghid al frumuseţii lăuntrice (2)
Un ghid al frumuseţii lăuntrice

luni, 20 iulie 2009

Spre casa

Drumul spre casa a fost cam ameţitor: ) o fi fost din cauza maşinii sau din cauza peisajului? Hm… cert este că dacă faci multe poze în timp ce eşti în maşină, rişti să ameţeşti:)
Avem o ţară uimitor de frumoasă!

La concertul de muzica bizantina

În 9 iulie am fost la concertul de muzică bizantină, de la Catedrala mitropolitană din Iaşi, unde i-am ascultat pe cei peste 100 de participanţi ai Masterclass-ului de cânt bizantin. Invitaţii de onoare au fost Lykourgos Angelopoulos, arhonte protopsalt al Arhiepiscopiei de Constantinopol, şi Georgios Konstantinou, profesor de muzică bizantină la Conservatorul de Stat din Atena. Soarele era spre asfinţit… Deasupra corului zburau o mulţime de rândunele care-şi aduceau şi ele cântarea lui Dumnezeu. Când a ajuns corul la „Apărătoare Doamnă”, nu ştiai ce să asculţi mai bine, cântarea celor de la Masterclass sau concertul rândunelelor. Cântau şi se bucurau şi ele sau, mai bine zis, se acompaniau unii pe alţii:) Imediat după aceea s-au linştit…
Între timp a venit un dor albastru...

[edit] 02.01.2010
Masterclass si bucuria randunelelor
"Aparatoare Doamna"

Icoana Mântuitorului din Sinai


O icoană pe care am văzut-o mult în ultimul timp- ziua dar şi noaptea, la lumina candelei- şi care mi-a rămas în suflet. Ajungând acasă, am dat întâmplător peste ea, (deşi nimic nu-i întâmplător, nu-i aşa):

ACATISTUL SFÂNTULUI PROOROC ILIE


20 iulie
După obişnuitul început, se zic:
Condacele şi Icoasele

Condacul 1
Tu, cel ce ai fost alesul Domnului pentru întoarcerea lui Israel de la închinarea lui Baal, aspru mustrător al împăraţilor nelegiuiţi strălucind cu văpaia râvnei pentru Dumnezeu atotţiitorul, cu sfintenia vieţii şi a minunilor, cel ce te-ai ridicat cu trupul la ceruri şi vei veni înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, laudă îţi aducem ţie, profetule al lui Dumnezeu Ilie, tu, care ai mare îndrăzneală către Domnul, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile şi necazurile cu rugăciunile tale, pe noi cei ce-ţi cântăm: Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!
*
Icosul 1
Înger vieţuitor în trup te-ai arătat, proorocule, prin râvna cea pentru Dumnezeu şi prin viaţa ta curată; căci încă prunc fiind, părintele tău, Sovah, văzut-a îngeri luminaţi cu tine vorbind, cu foc înfăşurându-te şi cu văpaie hrănindu-te, arătând astfel ca râvna ta e fierbinte pentru Dumnezeu şi că puterea graiurilor şi a vieţii tale e ca o lumină neprihănită; pentru aceea, cu uimire grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce din veac ai fost ales a sluji pentru mântuirea fiilor lui Israel;
Bucură-te, cel ce încă din pântecele maicii tale ai fost ales vestitor al adevărului şi al bunei cinstiri a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce asupra căruia s-a descoperit preaslăvită aratare, ce a minunat pe părintele tau;
Bucură-te, cel ce din tinereţe ai iubit curţăia feciorelnică şi tăcerea;
Bucură-te, cel ce ai urât deşertăciunile lumii şi toate bucuriile ei, iar sufletul tău în intregime l-ai închinăt lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu lumina înţelepciunii de Dumnezeu ai fost luminat şi cu învăţătura temerii de Dumnezeu din pruncie ai fost adăpat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 2-lea
Văzând nelegiuire şi răzvrătire în Israel, preamărite profetule, te-ai întristat cu duhul şi în râvnă pentru slava lui Dumnezeu te-ai aprins, pentru că fiii lui Israel se închinau la idolii cei urâţi şi de Dumnezeu cel Adevărat se îndepărtau, Căruia toate oştile cereşti cu cutremur Îi cântau: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Mintea întunecându-şi cu pornirile cele rele, Ahab, împăratul cel ce făcea fărădelege, lepădându-se de Adevăratul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi închinându-se josnicului Baal, a înmulţit închinarea la idoli şi nelegiuirea în împărăţia sa. Iar tu, proorocule, ca un mare râvnitor pentru Dumnezeu, cu îndrăzneală ai înfruntat pe împărat, ameninţându-l, prevestind pedeapsa pentru el şi pentru împărăţia sa, că trei ani şi saşe luni nu va cădea ploaie, nici rouă şi foamete mare va fi peste tot pământul. Drept aceea, minunându-ne de râvna ta şi de îndrăzneala ta cea mare pentru Dumnezeu, cu iubire grăim ţie:
Bucură-te, propovăduitorul neînfricat al adevărului şi mare luptător pentru cucernicie;
Bucură-te, cel ce cu râvna ta dojeneşti toată nelegiuirea;
Bucură-te, cel ce ai înduplecat pe Domnul îndelung-răbdătorul să nu pedepsească cu desăvârşire pe cei păcătoşi;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul ai încuiat cerul, iar pământul cel roditor l-ai făcut sterp;
Bucură-te, cel ce pentru nelegiuirea oamenilor, foamete de trei ani de la Dumnezeu ai cerut; Bucură-te, că Domnul cel Preaînalt te-a trimis la Ahab, precum oarecând pe Moise la Faraon; Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 3-lea
Cu puterea rugăciunii tale, preaminunate proorocule, în adevăr ai încuiat cerul şi n-a plouat trei ani şi şase luni şi a fost mare foamete peste tot pământul, până când, chinuiţi de arşiţă şi foamete, cei nelegiuiţi s-au întors către Domnul, pocăindu-se şi cu umilinţă cântând Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Având negrăită bunăvoire către tine, proorocule, vrut-a Domnul să te deosebească de fiii cei fără de lege ai lui Israel ca să nu înduri împreună cu ei foametea şi setea şi ţi-a poruncit să te duci la râul Cherit, unde corbii te-au hrănit, aducându-ţi pâine şi carne. De aceea, îţi aducem laudele acestea:
Bucură-te, cel ce cu postul şi cu privegherea ai nimicit toate deşertăciunile şi cugetările pământeşti;
Bucură-te, cel ce cu rugăciuni şi gânduri curate, mintea ţi-ai înalţăt-o spre cele de sus;
Bucură-te, mărirea patriarhilor şi podoaba proorocilor;
Bucură-te, lauda celor feciorelnici şi mărirea cuvioşilor;
Bucură-te, îndrumătorul ierarhilor şi tăria mucenicilor;
Bucură-te, că ai întors pe calea adevărului pe fiii lui Israel orbiti de nelegiuire şi necredinţa; Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 4-lea
Vifor mare, dărâmând munţi, mergea înainte, când Domnul S-a apropiat de tine în Horeb, proorocule; încă şi cutremur s-a făcut, dar nu în cutremur S-a arătat Domnul, iar după cutremur foc, şi nici în foc s-a arătat Domnul; ci, după foc, adiind vânt răcoritor, în el ţi S-a arătat Domnul a Cărui apropiere simţind, cu veşmânt ţi-ai acoperit faţa, cântând cu frică şi bucurie: Aliluia!
*
Icosul al 4-lea
Auzind nelegiuitul împărat Ahab de porunca ta, ca să aduni toate seminţiile lui Israel pe muntele Carmel, unde să fie aduşi şi profeţii cei mincinoşi ai lui Baal, îndată trimiţând, i-a adunat pe toţi şi a venit şi el acolo. Iar tu, râvnitor de slava lui Dumnezeu, dorind să ruşinezi cu desăvârşire pe idolii cei urâţi şi să preaslăveşti pe adevăratul Dumnezeu, ai poruncit să se pregătească două altare pentru jertfă, iar foc să nu le pună, zicând: Adevăratul Dumnezeu va fi acolo, Care la rugăciunea noastră ne va asculta, trimiţând foc. Auzind acestea, poporul a grăit, zicând: bine a zis Ilie, să fie aşa; iar noi, mărindu-te, cântăm ţie:
Bucură-te, marele sol al Împăratului ceresc şi vestitor al Sfintelor Sale porunci;
Bucură-te, diamant statornic în râvnă şi stâlp neclintit al bunei cinstiri;
Bucură-te, puternice apărător al adevărului şi luptător neînvins împotriva vrăjmaşilor Domnului;
Bucură-te, dezrădăcinătorul necinstei ce sădeşti evlavia şi curăţia;
Bucură-te, râvnitor înflăcărat al slavei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că şi în ultimele zile ale lumii acesteia vei propovădui pe Adevăratul Dumnezeu şi vei mustra pe antihristul cel blestemat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 5-lea
Împărateasa Isabela cea fără de lege, cugetând să te stingă pe tine cel ce eşti stea de Dumnezeu luminată, aprinzându-se de mânie asupra ta pentru nimicirea profeţilor ei mincinoşi a pus la cale ucidere ta. Totodată i s-a împietrit inima, nevoind să creadă în minunile tale, proorocule, nici să cunoască pe Adevăratul Dumnezeu, ca să-I cânte Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Toţi israelitenii văzând că, la rugăciunea ta, foc de la Domnul din cer s-a pogorât peste jertfa ta, preamărite proorocule, de s-a aprins şi, mistuind-o pe ea, au ars toate: lemnele, pietrele precum şi apa, căzut-au cu feţele lor la pământ, strigând: "Cu adevărat Domnul Dumnezeu Acela este Dumnezeul cel Adevărat!" Şi au crezut oamenii în Dumnezeul cel Adevărat, iar pe proorocii cei mincinoşi i-au junghiat. Deci slăvind pe Atotputernicul Dumnezeu, făcătorul de minuni, ţie, celui ce ai plăcut lui Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai dobândit mare îndrăzneală înaintea Stăpânitorului tuturor;
Bucură-te, cel ce prin semne şi minuni adevărul dumnezeiesc ai întărit;
Bucură-te, cel ce înşelăciunea demonilor ai ruşinat, iar credinţa adevărată o ai preamărit;
Bucură-te, cel ce pe necredincioşi cu adevărată cunoştinţă de Dumnezeu i-ai luminat;
Bucură-te, cel ce prin turnarea apei de trei ori pe jertfelnic Taina Preasfintei Treimi ai descoperit;
Bucură-te, că toată firea cea fiitoare ţie s-a supus, iar focul şi apa ţi-au fost ascultătoare, slujind ţie;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-6-lea
Propovăduitor al cunoaşterii şi cinstirii de Dumnezeu te-ai arătat, proorocule, nu numai întru Israel, ci şi între păgâni, căci trimis ai fost de Domnul în Sarepta Sidonului, la o văduvă săracă, hrănindu-te pe tine însuţi şi mai ales pe ea hrănind-o în timpul foametei, prin darul facerii de minuni şi înmulţind făina şi uleiul în casa ei, pe tot timpul foametei. Şi după ce te-ai rugat, suflând de trei ori, ai înviat pe fiul văduvei, cântând lui Dumnezeu, Celui ce face minuni: Aliluia!

Icosul al-6-lea
Strălucind cu mare râvnă pentru Dumnezeu Atotţiitorul, te-ai întristat foarte, proorocule, pentru că fiii lui Israel au părăsit legămantul, au dărâmat altarele Lui şi au omorât pe profeţii Lui. Domnul, însă, pentru mângâierea ta, ţi-a vestit ca nu tot Israelul s-a îndepărtat de la El, ci are încă şapte mii de robi necunoscuţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Pentru aceasta, amintindu-ne de râvna ta cea pentru Dumnezeu, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, slujitor credincios şi prieten apropiat al Domnului;
Bucură-te, chip şi laudă binecredincioşilor păstori;
Bucură-te, îndrumătorul mântuirii şi luminătorul celor ce zac întru întuneric;
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe apăratorii adevărului şi-i întăreşti în lupte şi suferinţe pentru dreptate;
Bucură-te, cel ce ardeai ca o flacără serafimică pentru dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că şi Domnul în toate te-a ascultat şi, la rugăciunea ta, toate ţi le-a împlinit;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-7-lea
Domnul cel iubitor de oameni voind să arate milostivirea Sa păcătoşilor ce se pocăiesc, după trecerea timpului de foamete profeţit de tine, proorocule, prin graiul buzelor tale a trimis ploaie îmbelşugată şi paşnică pământului însetat; iar fiii lui Israel învrednicindu-se de această mare milostivire, cu inimă umilită şi mulţumitoare au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-7-lea
O nouă fărădelege a adăugat faptelor sale celor rele necinstitul împărat Ahab, când a poruncit să-l omoare pe nevinovatul Nabot şi a răpit via lui. Drept aceea, mustrând pe împăratul călcător de lege, i-ai profeţit, Sfinte proorocule, că, în locul unde a fost omorât Nabot, porcii şi câinii îi vor linge sângele, iar pe Isabela, femeia lui o vor manca câinii şi toată casa lui va fi nimicită. Cunoscând că această profeţie grozavă s-a împlinit, ne cutremurăm grăind ţie unele ca acestea: Bucură-te, groaznicule răzbunător al asupriţilor şi asupra celor cu inimă împietrită;
Bucură-te, apărător tare al orfanilor şi al celor năpăstuiţi;
Bucură-te, cel ce pedepseşti pe călcătorii Sfintelor sărbători ale Bisericii Ortodoxe;
Bucură-te, cel ce ai coborât din domnie pe defăimatorul Numelui lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce cu cuvântul nimiceşti ca prin trăznet gândurile cele rele;
Bucură-te, cel ce cunoşteai viitorul ca şi prezentul, şi cele îndepărtate ca pe cele apropiate le-ai proorocit;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-8-lea
Purtare de grijă minunată şi mai presus de fire ţi-a arătat Dommul, proorocule, când a poruncit corbilor nesăţioşi şi sălbatici să te hrănească, în timpul foametei lângă râul Cherit, unde îţi petreceai timpul în rugăciuni şi în cugetare de Dumnezeu, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al-8-lea
Pe deplin ai fost împodobit cu smerenie, proorocule al lui Dumnezeu; pentru aceasta, pe cei doi sutaşi, care cu mândrie au venit la tine cu ostaşi ca să te ducă înaintea nelegiuitului împărat Ohozia, tu cu foc i-ai ars; iar pe Avdie, cel ce hrănea pe ucenicii profeţilor, care cu smerenie a venit la tine, l-ai miluit. Pentru aceasta, îţi aducem aceste cântări de laudă:
Bucură-te, umilitorul şi pedepsitorul celor îngâmfaţi şi ocrotitorul şi apărătorul celor smeriţi; Bucură-te, cel ce eşti groază judecătorilor iubitori de mită şi ajutătorul celor ce judecă cu dreptate;
Bucură-te, cel ce eşti sprijin celor credincioşi şi doborâtorul duşmanilor nelegiuiţi;
Bucură-te, cel ce eşti îmbrăcat cu platoşa înţelepciunii şi cu dreptatea ca de un scut ai fost apărat;
Bucură-te, cel ce cu sabia râvnei de Dumnezeu ai fost înarmat şi te-ai ridicat pe aripile înfrânării;
Bucură-te, cel ce cu credinţă ca de un coif al mântuirii ai fost acoperit şi cu cununa dragostei prealuminat te-ai încununat;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al-9-lea
Toată firea omenească se minunează foarte cum tu, preamărite proorocule, ai mers 40 de zile fără să mănânci şi să bei până la muntele Horeb, unde te-ai învrednicit de strălucita arătare a lui Dumnezeu Atotţiitorul şi de preadulcea vorbire cu El cântându-I cu cutremur: Aliluia!

Icosul al-9-lea
Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep îndeajuns şi nu înţeleg, cum tu cel cu nume mare, Sfinte Ilie, în trup omenesc fiind, asemănător nouă în neputinţe, ai fost răpit cu trupul la cer prin carul şi caii de foc, care ţi s-au arătat ţie. Deci, minunându-ne de înălţarea ta la cer, slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a înălţăt astfel şi cu umilinţă te chemăm:
Bucură-te, cel ce cu minunata înfrânare ai omorât în tine pe omul cel vechi;
Bucură-te, cel ce cu focul râvnei dumnezeieşti, ai ars în tine toată cugetarea cea materială;
Bucură-te, cel ce, ridicându-te la cer, neamului omenesc veselie îi dăruieşti şi viaţa veşnică o întăreşti;
Bucură-te, cel ce eşti însenmat de la Dumnezeu cu cinstea şi mărirea cea mai presus de fire şi mai mult decât proorocii cei vechi ai fost preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost întâmpinat cu bucurie de cetele îngereşti în locaşurile cereşti;
Bucură-te, că numele tău în toată lumea se cinsteşte şi râvna ta pentru Dumnezeu mult se preamăreşte;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 10-lea
Vrând Preabunul Dumnezeu să mântuiască poporul lui Israel de înşelăciunile lui Baal, te-a ales pe tine, mare proorocule, drept unealta voii Sale Sfinte şi te-a umplut cu putere dumnezeiască de a întoarce pe cei fără de lege, de a îndrepta pe cei păcătoşi, de a lumina pe cei întunecaţi şi pe toţi să-i înveţi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Zid de apărare fii nouă, preasfinte proorocule, mult mijlocind pentru potolirea mâniei lui Dumnezeu, Care pe bună dreptate ne pedepseşte pe noi păcătoşii şi netrebnicii cu secetă, foamete, cu vânturi nimicitoare aducătoare de boli, ca, izbăvindu-ne din nevoi, să-ţi cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale încui şi descui cerurile şi trimiţi pe pământ, de la Dumnezeu, belşug sau lipsă;
Bucură-te, îndelung-mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu, cel ce trimiţi ploi linişte şi rouă datatoare de viaţă pe pământul amorţit;
Bucură-te, cel ce potoleşti valurile năpraznice ale mărilor şi furtunilor groaznice şi cu voia lui Dumnezeu stăpâneşti tunetele şi fulgerele;
Bucură-te, cel ce opreşti vânturile nimicitoare şi fereşti oamenii şi necuvântatoarele de plăgile cele de moarte;
Bucură-te, hrănitorul orfanilor şi al văduvelor şi apărătorul celor milostivi;
Bucură-te, cel ce dobori pe prigonitorii hulitori ai credinţei adevărate şi alungi duhurile necurate de la credincioşii Domnului;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 11-lea
Cântare de umilinţă îţi aducem ţie, proorocule al lui Dumnezeu, Ilie; precum ai primit ruga lui Elisei, când a cerut de la tine, ca puterea ce-o aveai să treacă asupra lui şi înalţăndu-te spre cer, i-ai slobozit veşmântul tău, pe care luându-l a despărţit apa, precum şi tu odată ai despărţit apele Iordanului, moştenind darul lui Dumnezeu ce lucra în tine, aşa, acum, acoperă-ne şi pe noi cu veşmântul milei tale şi ne izbăveşte de toate nevoile şi necazurile, ca să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Aratatu-te-ai ca un luceafar luminos întru Israel, prea lăudate proorocule, strălucind asemenea îngerilor cu viaţa şi înţelepciunea ta şi cu darul facerii de minuni şi ai luminat pe oameni cu propovăduirea adevărului dumnezeiesc, alungând întunericul slujirii idolilor; drept aceea, laudându-te te mărim cântând:
Bucură-te, stea strălucitoare, ce cu strălucirea ta luminezi toată lumea;
Bucură-te, făclie pururea arzătoare, care, arzând, luminezi celor ce stau în întuneric;
Bucură-te, cel ce cu mintea şi cu duhul înţelepciunii ai fost luminat şi cu duhul înţelegerii şi întăririi ai fost împuternicit;
Bucură-te, cel ce ai fost luminat cu duhul cunoştinţei şi al smereniei şi adăpat ai fost cu temerea de Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuţile cele înalte şi cu minunile cele mai presus de înţelegere;
Bucură-te, cel ce ai împlinit pe pământ judecăţile Domnului şi ai uns pe împăraţi şi prooroci;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 12-lea
Mare har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, prealăudate proorocule Ilie, căci în viaţa ta pământească ai proorocit şi ai săvârşit mari minuni, iar mai pe urmă, răpit cu trupul la cer şi după suirea cea mai presus de fire, te-ai înfăţişat pe Muntele Taborului unde Domnul S-a schimbat la faţă şi ai vorbit cu El; şi până astăzi nu încetezi a săvârşi minuni şi a izvorî bogăţia milelor şi a tămăduirilor, celor ce cu osârdie te cinstesc, cântând lui Dumnezeu cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Cântând râvna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu şi viaţa ta cea îngerească, precum şi minunile tale cele mari şi bunăvoinţa lui Dumnezeu arătată pentru tine, laudă aducem ţie, mare prooroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputând înfăţişa după cuviinţă, cinstea şi mărirea ta, cu umilinţă cântăm ţie unele ca acestea:
Bucură-te, chivot al dumnezeieştii măriri şi locaş preasfinţit al Sfintei Treimi;
Bucură-te, sfeşnic prea luminat al Bisericii neînserate şi mireasma cea cu bun miros a raiului dumnezeiesc;
Bucură-te, povăţuitorul pustnicilor cuvioşi, iar celor feciorelnici îndrumător şi ajutător;
Bucură-te, cel ce îndemni pe cei păcătoşi la pocăinţă şi mijloceşti viaţa veşnică pentru mântuirea întregului neam creştinesc;
Bucură-te, cel ce te-ai îndulcit de lumina Sfinţilor şi a negrăitei slave şi pururea preaslăveşti pe Dumnezeu;
Bucură-te, că la sfârşitul vremurilor vei arăta semne mari şi vei săvârşi minuni pentru întărirea oamenilor în credinţa cea adevărată spre a înfrunta pe vrăjmaşul antihrist;
Bucură-te, Ilie, mărite prooroc şi înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos!

Condacul al 13-lea
O, preaminunate şi preaînălţate proorocule al lui Dumnezeu Ilie, mare râvnitor pentru slava lui Dumnezeu, cel ce trimiţi pe pământ ploile şi seceta, belsugul şi lipsa, ascultă această puţină rugăciune, pe care cu evlavie o aducem, şi prin mijlocirea ta cea fierbinte către Domnul Dumnezeu, apără-ne de secetă, de foamete şi de bolile cele aducătoare de moarte şi dăruieşte nouă bună întocmire a văzduhului şi toată îmbelsugarea pământului întărindu-ne în dreapta credinţă şi viaţă curată, ca, izbăvindu-ne de chinurile cele veşnice, să ne învrednicim de fericirea Raiului cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi: Înger vieţuitor în trup... si Condacul întâi: Tu, cel ce ai fost alesul Domnului... Apoi se citesc aceste rugăciuni:

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL ŞI SLĂVITUL AL LUI DUMNEZEU PROOROC ILIE

Preamărite şi preaminunate proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, care ai luminat pe pământ cu viaţa ta îngerească, cu râvna ta fierbinte către Dumnezeu Atotţiitorul, cu semnele şi cu minunile tale, şi cu marea lui Dumnezeu bunăvoinţă faţă de tine, fiind ridicat la cer cu trupul într-un car de foc; învrednicindu-te a vorbi cu Dumnezeu pe Muntele Taborului, în timpul schimbării Lui la faţă, acum sălăşluind în locaşurile Raiului şi stând în faţa tronului Împăratului ceresc, auzi-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii, care în ceasul acesta stăm în faţa Sfintei tale icoane, şi cu umilinţă alergăm către mijlocirea ta. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, Iubitorul de oameni, să ne dea nouă duhul pocăinţei, al izbăvirii de păcate şi cu atotputernica Sa bunăvoinţă să ne ajute să ne depărtăm din calea păcatului, îndrumându-ne spre tot lucrul bun; ca să ne întărească în lupta împotriva poftelor şi a patimilor noastre, sădind în inimile noastre duhul smereniei, al blândeţii, duhul iubirii de aproapele nostru, al bunătăţii, al răbdarii, al înţelepciunii, al râvnei pentru cuvântul lui Dumnezeu şi al izbăvirii aproapelui. Nimiceşte prin rugăciunile tale, proorocule, năravurile cele rele ale lumii, ce întinează neamul creştinesc prin necinstirea credinţei dreptslăvitoare, faţă de rânduielile Sfintei Biserici, a poruncilor Domnului, prin necinstirea părinţilor şi a stăpânitorilor ce ne stăpânesc, aruncând astfel lumea în bezna necinstei, a desfrâului şi a pierzaniei.
Departează de la noi, preamărite proorocule, prin mijlocirea ta către Domnul, dreapta mânie a lui Dumnezeu; apără oraşele, satele şi ţara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli şi răni aducătoare de moarte, de neînţelegeri între fraţi, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri şi de războiul cel dintre noi. Prin rugăciunile tale, preamărite, întăreşte poporul nostru binecredincios şi ajută-l în toate faptele lui bune. Mijloceşte, proorocule al lui Dumnezeu, păstoriţilor noştri râvnă fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriţilor, înţelepciune în purtare şi învăţătură, cucernicie şi tărie în ispite; judecătorilor dăruieşte-le nepărtinire şi lepădare de pofta câştigurilor, dreptate şi milă faţă de cei obijduiţi; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă faţă de supuşi, milă şi dreaptă judecată, iar dreptcredincioşilor supunere şi ascultare faţă de cârmuitori, cum şi îndeplinirea cu sârguinţă a tuturor îndatoririlor lor; ca astfel, în pace şi cucernicie, să petrecem veacul acesta. Să ne învrednicim de împărtăşirea bunătăţilor celor veşnice în Împăraţia lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste şi închinăciune, împreună cu Tatal cel fără de început şi cu Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL PROOROC ILIE LA VREME DE SECETĂ

Te cinstim pe tine proorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotţiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli şi nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege şi pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi şi de nedreptăţi, să se întoarcă spre unul Adevăratul Dumnezeu şi spre împlinirea Sfintelor Sale porunci. În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai înviat. După trecerea timpului de foamete proorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoşenie şi lepădare de Dumnezeu şi prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu această minune întorcând pe Israel către Domnul. Pe proorocii cei mincinoşi ai lui Baal i-ai ruşinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăşi l-ai deschis şi ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioşii din Israel i-ai umplut de bucurie. Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilinţă alergăm, noi păcătoşii şi smeriţii, chinuiţi de arşiţă şi secetă: Mărturisim că nu suntem vrednici de mila şi de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de ameninţarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri şi jale. Căci n-am umblat în frica de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, şi tot felul de greşeli fără de număr am săvârşit. Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea şi nu suntem vrednici a ne arăta în faţa Domnului şi a privi la cer. Mărturisim că şi noi ca şi vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, şi de nu ne închinăm lui Baal şi altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor şi prin poftele noastre slujim idolului; prin patima îmbuibării şi a poftelor slujim idolului lăcomiei şi al trufiei, idolului mândriei şi al îngâmfării şi mergem pe urmele împotrivirii faţă de Dumnezeu prin năravuri rele şi slujim duhului pierzător al veacului. Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul şi s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în faţa milei şi iubirii adevărate faţă de aproapele nostru. Pentru aceea pământul s-a uscat şi s-a făcut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune. De aceea, nu ne dă ploaie şi rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilinţă şi rouă dătătoare de viaţă a cugetului către Dumnezeu. De aceea s-au vestejit toate bucatele şi toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun. De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii. Mărturisim că şi ţie, proorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemanându-te nouă prin patimi, cu viaţa ta asemenea îngerilor te-ai făcut şi ca unul fără trup ai fost înălţăt la cer; iar noi prin faptele şi gândurile noastre ruşinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut. Tu prin post şi priveghere i-ai minunat pe îngeri şi pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării şi poftelor. Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtam de slăvirea Domnului şi Creatorului nostru şi ne ruşinam a mărturisi preamărit Numele Lui. Tu ai stârpit necinstea şi deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui şi a rânduielilor Bisericii. Şi câte păcate şi nedreptăţi n-am săvârşit noi păcătoşii! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului. Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi şi în mânia Lui ne-a pedepsit. Deci, cu îndrăzneală mare faţă de Dumnezeu şi nădăjduind în iubirea ta faţă de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite proorocule. Milostiv fii faţă de noi nemernicii şi nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârşit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelşugată şi curată şi să ne dăruiască roadă bogată şi bunăîntocmirea văzduhului; mijloceşte mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoşii şi nevrednicii, ci pentru aleşii robii Lui care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal al lumii acesteia, pentru blândeţea şi curăţia copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare şi pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre şi pier de foame, de arşiţă şi de sete. Dobândeşte pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu: duhul pocăinţei şi al smereniei, duhul blândeţii şi al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu şi al bunei cinstiri, ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului şi să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său şi pe Sfinţitorul Duh Preasfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

sâmbătă, 18 iulie 2009

Recomandare

Hexaimeron -un site despre crearea lumii, cosmologie, calendar si astronomie antica.

Suntem lăsaţi în voia inimilor noastre

Iubiţi credincioşi, ce să facă Dumnezeu când nu Se mai poate înţelege cu noi? Să ne bată sau mai bine să ne lase în voia noastră? Despre unii ca noi, Sf. Apostol Pavel spunea: „precum n-au încercat să păstreze pe Dumnezeu în cugetele lor, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără de judecată, să facă cele ce nu se cuvine.”(Rom. 1, 28). Să ne lase aşadar Dumnezeu să ajungem „plini de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate, de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele”?
Vom fi mai liberi, mai avuţi, mai mulţumiţi de viaţă punându-ne pe noi şi voia noastră în locul lui Dumnezeu? „Au schimbat slava lui Dumnezeu celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios… de aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei”, spune Sf. Ap. Pavel. Ce fel de viaţă vom duce, ce fel de bine vom aştepta pentru acestea de la Dumnezeu?
Desigur, nu Dumnezeu e pricina atâtor rele, ci rătăcirea noastră de la credinţă, abaterea noastră de la rânduiala firii, neglijarea instituţiei sfinte a familiei, nerecunoştinţa şi nemulţumirea. Când ne merge rău, Dumnezeu nu ne părăseşte, căci nu este niciun păcat care să biruiască iubirea Lui de oameni, ci El ne lasă în voia inimilor noastre. Ca un părinte iubitor ne îngăduie cu îndelungă răbdare şi, dacă nu înţelegem din experienţa binelui, ne lasă să înţelegem ce se întâmplă cu noi din experienţa răului. Dacă însă dorim iarăşi să avem parte de bine, trebuie să încetăm răul pe care îl facem şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte. Să alergăm la mila Lui, la iertarea Lui, la iubirea Lui părintească şi să cerem: „Păcatele tinereţilor şi ale neştiinţei nu le pomeni, şi de cele ascunse ale noastre, curăţeşte-ne pe noi. Nu ne lepăda pe noi în vremea bătrâneţilor; când slăbeşte tăria noastră, nu ne părăsi pe noi. Mai înainte de a ne întoarce în pământ, învredniceşte-ne să ne întoarcem la Tine şi caută spre noi cu bunăvoinţă şi cu har. (…) Cercetează-ne pe noi cu bunătatea Ta. Izbăveşte-ne pe noi de tirania diavolului. Întăreşte viaţa noastră cu poruncile Tale cele sfinte şi sfinţitoare. Înger credincios, păzitor, pune poporului Tău şi pe toţi ne adună întru Împărăţia Ta. Dă iertare celor ce nădăjduiesc întru Tine. Iartă-le lor şi nouă păcatele. Curăţeşte-ne cu lucrarea Sfântului Tău Duh”.
Amin.

†Dr. LAURENŢIU STREZA, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului

Fragment preluat de aici: Ce să facă Dumnezeu când nu Se mai poate înţelege cu noi?

vineri, 17 iulie 2009

Ce este codependenţa

Din Ieşirea din labirint
pagina 13

Haideţi să începem prin a identifica atitudinile sau comportamentele de codependenţă.
Verificaţi dacă vreuna dintre afirmaţiile din lista de mai jos se potriveşte cu ceea ce se întîmplă în viaţa voastră.

1._ Nu suport să stau singur.
2._ Sînt perfecţionist.
3._Numai aprobarea celorlalţi mă motivează.
4._Sînt disperat cînd nu pot obţine aprobarea celorlalţi.
5._ Descopăr că hotărîrile pe care le iau depind de ceea ce vreau ceilalţi, nu de ceea ce vreau eu însumi.
6._ De multe ori sînt obsedat de nevoia de ordine desăvîrşită în viaţa mea.
7._ Pun munca mai presus de orice.
8._ Constat adesea că mă adaptez nevoilor tovarăşului meu de viaţă, mai degrabă decît să-i împărtăşesc ceea ce simt.
9._Nu simt mînia.
10._Adesea mănînc prea mult.
11._ Ma întreb tot timpul ce cred ceilalţi despre mine.
12._Îmi ascund sentimentele pentru ca ceilalţi să nu-şi dea seama ce gîndesc cu adevărat.
13._Mi-e teamă că ceilalţi ar fugi de mine, dacă m-ar cunoaşte cu adevărat.
14._Încerc tot timpul să fiu în gardă în relaţiile mele.
15._Încerc să-mi depăşesc îndoiala de sine consumînd alcool sau droguri.
16._Nu pot spune „nu” cînd sînt rugat să fac un serviciu sau să fac parte dintr-un comitet.
17._Cînd încep să fiu trist sau furios, merg la cumpărături, lucrez mai mult sau mănînc în exces.
18._Îmi spun că nu trebuie să mă simt atît de rănit atunci cînd ceilalţi mă dezamăgesc.
19._Simt nevoia să-i controlez pe cei din jurul meu.
20._Trebuie ca toţi cei din jurul meu să mă placă şi să mă aprobe pentru ca să mă simt bine şi să am încredere în mine însumi.
21._Am nevoie de persoane puternice în jurul meu, care să mă susţină fără să-mi ceară nimic în schimb.

Dacă aţi încercuit două sau mai multe dintre afirmaţiile precedente înseamnă că aveţi unele probleme de codependenţă la care trebuie să lucraţi.

Sursa:http://iesireadinlabirint.wordpress.com/

Promovare

Da, e un fel de reclamă :) La ce? La abţibilde ortodoxe . Am văzut şi mi-au plăcut foarte mult. Voi comanda şi eu şi le voi lipi pe uşă, pe calculator, pe mobilă, cam peste tot, să am în faţă mereu numele Domnului. De câte ori le voi vedea, le voi citi.
M-am mai gândit la asta. Am găsit link-ul mai demult, dar nu i-am dat importanţă, însă acum le-am văzut mai bine şi chiar arată frumos.
Când eram în liceu, lipeam pe uşă tot felul de afişe sau postere, iar pe caiete -abţibide de la gumă, cu actorii din filmul Beverly Hills 90210:) în special pe cel de română şi pe carnetul de elev. Acum voi lipi altceva:).
Daţi un clik pe link-ul de mai sus (sau aici) şi veţi vedea ce frumoase sunt.

Din librariile din Iasi:)

In Iasi am gasit o multime de carti bune in librarii si ma simteam ca un copil intr-o cofetarie:). Cum nu puteam sa nu cumpar cate o carte, am ajuns acasa cu... 14 carti. Ma gandeam chiar sa le pun la posta, dar nu a fost o problema pentru ca nu au fost foarte grele. Doua dintre ele deja le-am citit si abia astept sa le citesc si pe celelalte. Una o voi relua, cu creionul si caietul de notite alaturi, ca e necesar ("Sufletul meu, temnita mea", Arhim. Simeon Kraiopoulos).
Daca ajungeti in Iasi, merita sa petreceti timpul si in librarii. Veti gasi carti foarte bune.

Între căsătorie şi celibat

- Eram un grup de vreo şase-şapte prieteni - pe atunci, toţi necăsătoriţi - şi şedeam, într-o seară, sub un molid, ascultându-l pe Părintele: - Să nu vă mai chinuie problema alegerii între căsătorie şi celibat. Uneori, vor veni zile în care veţi simţi dorinţe sufleteşti şi trupeşti pentru căsătorie, iar alte zile în care aceste dorinţe vor scădea în intensitate, pentru că veţi avea dorinţe dumnezeieşti, mai presus de căsătorie. Când vor veni ispitele trupeşti, nu încercaţi să le alungaţi cu violenţă, căci satana le va face încă şi mai atrăgătoare şi, astfel, vă vor vătăma. E mai bine să le întâmpinaţi cu calm, transformându-le, din dorinţe păcătoase, în dorinţe legitime. Să vă spuneţi, atunci: "Poate mă voi căsători şi mă voi bucura de plăcerile conjugale, aşa cum vrea Hristos". Când iarăşi veţi avea dorinţe de feciorie, să le primiţi cu recunoştinţă, cultivând în taină arta sfinţeniei. Cândva, balanţa va înclina fie într-o parte, fie într-alta. Unii se străduiesc să se sfinţească luptând împotriva patimilor şi păcatelor lor, iar alţii, iubind pe Hristos şi voia Lui. Primii ajung să împlinească puţine lucruri, căci lupta lor este foarte dură, pe când aceştia din urmă înfăptuiesc mai multe, deoarece, când îl iubeşte pe Hristos, patimile şi păcatele îşi pierd orice farmec şi atracţie în faţa bucuriei pe care o simţi iubindu-L pe El. Când vin zorile şi intră în odaie lumina, bezna se risipeşte îndată.
Părintele se opri. Părea că se gândeşte la ceva. Apoi, începu iar: - Poate nu ar trebui să vă spun asta, dar, totuşi, v-o spun. Se întâmplă să ajungă omul la o vârstă înaintată şi încă să mai oscileze între căsătorie şi celibat. Atunci, satana lansează asupra lui cel mai greu atac: îi pune în suflet frica de celibat. Plin de spaimă, omul începe să-şi caute soţie/ soţ, să-i roage şi pe alţii să-i caute, aceştia să râdă de el, iar el să ajungă în pragul bolii sufleteşti. De aceea, vă spun din nou: nu vă frământaţi cu problema alegerii între căsătorie şi celibat. în loc să vă agitaţi cu acest lucru, îndreptaţi-vă întreaga strădanie pentru a-L iubi pe Hristos din tot sufletul şi, la momentul potrivit, El vă va da răspunsul ce se potriveşte sufletului vostru şi pe care îl veţi accepta fără silă şi mâhnire, ci în linişte şi cu mulţumire. Aşa veţi rezolva această problemă şi veţi păşi pe drumul potrivit, lăudând pe Dumnezeu. "


Părintele Porfirie

Sursa: LUPTA CEA BUNA (Despre căsătorie )

joi, 16 iulie 2009

Rugaciune

Dragii nostri prieteni,

Stiu ca va rugati pentru noi si va multumesc, dar va rog ca, o vreme, sa va rugati impreuna cu noi si pentru noi cu rugaciunea:

Doamne, miluieste si cerceteaza cu harul Tau pe cei ce ne iubesc si pe cei ce ne urasc!
Doamne, rasplateste cu mangaierea Ta si cu bunatati pamantesti si ceresti pe cei ce ne iubesc si ne ajuta pe Cale!
Doamne, pune degraba si cu temei iubire in inima noastra pentru toti cei care ne vrajmasesc si ne fac rau cu voie sau fara voie, cu stiinta sau fara stiinta, cu gandul, cuvantul sau cu fapta si revarsa harul Tau in inima lor spre dragoste si intelegere!
Doamne, invata-ne sa fim blanzi si smeriti cu inima, cum ne-ai cerut!
Doamne, multumim pentru tot si pentru toate si fie Slava Ta in veci!
Doamne, Preasfanta Treime, Tata, Fiule si Duhule Sfinte, miluieste-ne pe noi si pe toata lumea Ta!
Amin!

Cu recunostinta,
Maica Siluana cu familia sa in Domnul

Rugaciune pentru grabnic ajutor

Bucurie mare, mare

Demult, demult, adică in prima vacanţă din viaţa studenţească, am avut fericita ocazie să merg in Moldova, impreună cu o verisoară. Am văzut atunci mănastirile Neamt, Sihăstria, Sihla, Agapia, Văratec si Humor. Dumnezeu ne-a ocrotit si ne-a ajutat pe tot parcursul călătoriei noastre si am intalnit oameni buni si ospitalieri. Atunci vedeam pentru prima oară chilia părintelui Cleopa, despre care doar citisem, si aveam emotii. (In paranteză fie spus, vol.5 din seria “Ne vorbeste părintele Cleopa” a fost prima carte cu continut duhovnicesc pe care o citisem, deci vă inchipuiti bucuria mea). Am urcat apoi la pestera Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla si am mers prin pădure spre mănăstirea Agapia si Văratec.

Acum am avut fericita ocazie să revăd unele dintre acestea. Mai mult decât atât, acum am mers si la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva de care m-am atasat intr-o zi... pe cand predam lectia "Sfânta Cuvioasă Parsacheva, ocrotitoarea tinerilor". Am simtit-o foarte aproape de sufletul meu si imi doream mult să ajung la Iasi, la Catedrala Mitropolitană, unde se afla sfintele ei moaste. Acum eram acolo... si nu stiam ce să-i cer, ce să-i spun. Dar Sfânta stia... si am atins mainile ei care pareau ale unui om viu care doarme si am izbucnit în plâns. Simteam că sfânta stie toate si era de ajuns ca mă aflam acolo. Am mers si în zilele următoare la sfânta. Bucurie mare.
Am ajuns si la Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi, unde se afla moastele Sfantului Vasile cel Mare.
La Manastirea Secu
Miros de trandafiri.
Uitasem cum miros trandafirii! Când am intrat pe poarta mănăstirii, m-am uitat în jur să îmi dau seama de unde vine parfumul care ne-a întâmpinat. Am vazut trandafirii. Mici, roz, cu miros delicat, parfumati, spre deosebire de cei mari, altoiti, din florarii...
Aici se află moastele părintilor Antim Găină si Vichentie Mălău, despre care am citit în cărtile pr. Cleopa, tipărite prin grija pr. Ioanichie Balan.
Să citesti despre viata si nevointele unor călugări, apoi să le săruti sfintele moaste! Mare e Dumnezeu! La Sihla
În pestera Sfintei Cuvioase Teodora Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea NeamţŞi cei mai mari crini pe care i-am văzut vreodată.
Întreaga călătorie s-a transformat într-o bucurie mare, mare, care m-a coplesit. Bucuria si călătoria s-au tot mărit:) Acum nu stiu dacă e nevoie să intru în prea multe detalii:) Gândiţi-vă si voi, cand vă uitati pe hartă, nu-i asa că distanţa de la Baia Mare la Iaşi e mai mică decat distanta de la Craiova la Baia Mare? Macar asa, "ochiometric"...:)

Dumnezeu m-a ajutat si am ajuns cu bine la Iaşi, unde am intâlnit oameni binecuvantati de Dumnezeu, frumosi si buni, cu inima mare si cu dragoste de oameni.
Am avut fericirea să merg la Serile duhovnicesti de la Biserica Tălpălari si să o ascult pe maica Siluana. (În ultima seară am primit si o prajiturică bună, care mi se potriveste. Iat-o: "În calitate de crestin nu trebuie să renuntam niciodată la telul nostru ca să nu pierdem imboldul de a lua cu asalt Împărătia cerurilor". Parintele Sofronie)În plus, am avut ocazia să merg la mănăstirea unde tinerii din ASCOR Iaşi se aflau intr-o tabară, si să particip alături de ei la activitătile pe care le-au desfăsurat impreună cu maica si sa ascult cuvântul său. Dupa acestea, tinerii au adresat intrebari iar maica Siluana le-a raspuns cu dragoste. Iar eu...m-am bucurat mult să fiu acolo.
Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale.
Multumesc din suflet S. si M.S. pentru dragoste si ospitalitate.
(va urma:)

Ramona

luni, 13 iulie 2009

In calatorie

O calatorie de trei zile a devenit, cu bucurie si in mod neasteptat, o calatorie de o saptamana si jumatate. Ma intorc peste cateva zile cu poze frumoase si ganduri bune.
Pe curand.

luni, 6 iulie 2009

Nicole are nevoie de ajutorul nostru


Coşmarul prin care trece Nicole a început în 2007. Avea doar doi ani şi o chinuiau nişte dureri de cap insuportabile. După ele au venit stările de vomă şi pierderea echilibrului. Şi au urmat nesfârşitele drumuri la spitale. Medicii i-au descoperit un ependimom cerebral anaplazic. Adică o tumoră pe creier.
Dr. Sergiu Stoica, de la spitalul Marie Curie din Bucureşti, le-a spus părinţilor Nicolei că fetiţa trebuie operată de urgenţă, dar nu în România pentru că, la acea vreme, la noi nu exista aparatura necesară. Recomandarea sa a fost spitalul Necker din Paris – cea mai bună unitate sanitară de neurochirurgie pediatrică din Europa. Pentru că familia Dascălu nu reuşea să strângă banii necesari, iar starea Nicolei se înrăutăţea vizibil, dr. Stoica a fost cel care a salvat situaţia – i-a făcut micuţei o programare de urgenţă la spitalul francez şi s-a oferit să o însoţească acolo şi să o opereze chiar el. A fost nevoie de două intervenţii chirurgicale – una pentru diminuarea hidrocefaliei produse de boală şi a doua pentru extirparea tumorii. Ambele au reuşit, însă Nicole mai are de tras.
Tumora nu a putut fi extrasă în totalitate. În noiembrie 2007, mama fetiţei – Adelina Dascălu – a reuşit să obţină formularul E112 pentru a merge cu Nicole la radioterapie în Institutul de Cancerologie Gustave Roussy din Paris. Copila a făcut raze până în ianuarie 2008. La finalul aceluiaşi an, tumora a recidivat. De această dată, Nicole a fost operată la Bucureşti, tot de dr. Sergiu Stoica.
Până în luna martie a acestui an, fetiţa a făcut citostatice la Institutul Oncologic din Cluj. La externare, diagnosticul era: “ependimom anaplazic de fosă cerebrală posterioară oprerat, iradiat, recidivat după iradiere, reoperat, chimiotratat. Investigată RMN, leziunea pune problema unui diagnostic diferenţial între recidivă tumorală sau modificari post-terapeutice”. Ar fi trebuit să meargă la consult la Paris, însă părinţii nu au avut banii necesari.
Pentru a scăpa definitiv de boală, Nicole trebuie să ajungă acum la INI Hanovra. Medicii de acolo au tot echipamentul necesar pentru a efectua intervenţia şi o aşteaptă pe micuţă în Germania în jurul datei de 17 august.
Problema rămâne însă lipsa banilor. Nicole Alexandra Dascălu este din comuna Lereşti, jud. Argeş. Familia ei nu are cum să strângă, într-un timp atât de scurt, cei 40.000 de euro necesari la Hanovra.
Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Nicole, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la Banc Post, sucursala Argeş, Zona Centru, bloc E3A, scara F, parter, Piteşti, judeţul Argeş, pe numele tatălui Nicolei – Sorin Ion Dascălu
Cont RON: RO 23 BPOS 0310 6587 857 RON 01
Cont EURO: RO 55 BPOS 0310 6587 857 EURO 01
Cod SWIFT: BPOSROBU
Părinţii pot fi contactaţi la numărul: 0747.219.368.
Corespondenta purtată cu medicii de la Hanovra o puteti găsi la Isabela.
Dăruiţi şi daţi mai departe!

vineri, 3 iulie 2009

Un ghid al frumuseţii lăuntrice (3)


Din Cuvintele Părintelui
Un ghid al frumuseţii lăuntrice
Antologie si cuvânt înainte
Pr. prof. Radu Dorin Micu

Aceasta a fost întotdeauna bucuria mea: să stau de vorbă cu Dumnezeu despre voi şi să stau de vorbă cu voi despre Dumnezeu. PS Justinian

-fragmente-

Calea
Să nu faci, să nu spui, să nu gândeşti decât ceea ce crezi, ceea ce trăieşti; să fii ceea ce eşti, acesta este drumul, drumul marilor realizări.

Cartea
Gândurile scriitorilor, ca toate gândurile mari, ca toate paginile serioase ale cărţilor bune, sunt crâmpeie rupte din sufletul celui ce le-a creat şi de aceea aceste gânduri se citesc cu sfială şi nu într-o fugă vulgară, ca o reclamă ieftină şi banală.
În vechime, orice carte era considerată sacră, chiar dacă nu avea nimic religios în ea şi era citită şi ascultată cu un fior de sfinţenie.
O carte este o fiinţă vie. Când pun mâna pe Sfânta Scriptură am contact direct cu Dumnezeu, cu profeţii, cu Moise, cu apostolii.

Catolicismul
Eu respect catolicismul acolo la el acasă. Italianul, spaniolul, francezul… nu-l prea vad strălucit in afara de sânul Bisericii Romane, Catolice. Tot aşa cum grecul în sutană romană mi se pare ca ar fi caraghios […] Românul se cuvine să miroasă a busuioc şi a glie strămoşească; cu aceasta l-a îmbibat Ortodoxia.

Cântarea bisericească
Cantările Bisericii ortodoxe sunt relevate, sunt de Dumnezeu descoperite şi în ele se cuprinde toată Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură.

Cimitirul
Cimitirele noastre sunt pline de sfinţi. O mamă care şi-a crescut copiii cu frica lui Dumnezeu e o sfântă. Un bărbat care a fost bărbat adevărat şi care a iubit Biserica e un sfânt.
*
Cimitirul de la Săpânţa e mai „vesel” decât toate cimitirele citadine peste care domneşte atmosfera sumbră şi macabră ce o dă orice lucru făcut, nu născut. Adică „aranjat” cu ciment şi cu podoaba ieftină de târg, podoabă artificială. Cimitirul de la Săpânţa e vesel ca toate cimitirele de la noi din tară, în care ne odihnesc părinţii, sub lumina curată a stelelor, în zâmbetul zorilor, încărcate de mireasma florilor.
*
Temelia acestui neam este aşezată pe sfintele moaşte ale părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri […] Fiecare cimitir e un loc sfânt, e ca o biserică în care trebuie să intram cu sfială, cu evlavie şi umilinţă[…] Cine profanează un cimitir săvârşeşte un păcat strigător la cer.

Codul lui da Vinci
Un păcat neiertat săvârşeşte acela care scrie o carte împotriva lui Hristos, dar şi mai mare păcat are omul care se numeşte creştin şi citeşte aceste cărţi ce-L batjocoresc pe Domnul şi Dumnezeul nostru.
Nu e atât periculoasă ţigara sau beţia, cu toate că şi acestea afectează viaţa noastră, cât este o astfel de carte. Pe ce să se bazeze tineretul când i se spune în faţă că e prost, că nu se poate bucura la Crăciun de Naşterea lui Hristos, pentru că Acesta este un simplu bărbat, un simplu amant?! Asta este mai grav decât o bombă atomică[…] Asemenea idei, asemenea cărti ucid sute de milioane de oameni.

Colindele
Colindele noastre nu fac parte din cântările cultului, dar sunt sfinte ca şi cântările sfintelor slujbe bisericeşti. Ele nu fac parte din cântările lumeşti, dar nu sunt străine de bucuriile pe care creştinul le gustă în doină, în cântecul de leagăn, în cântecul pe care îl cântă românul când se află departe şi i se face dor de ţara lui, de satul lui, de familia lui.
*
Colindele noastre sunt cântece de leagăn, pe care fiecare creştin şi român, de la copilul cel nevinovat până la bătrânul încărcat de ani, le cântă marelui nostru Stăpân şi Împărat…

Comunismul
Nu regret, nu sunt nostalgic după regim; am trăit ca în mormânt în zilele în care a fost regimul comunist. Şi alături de mine au trăit toţi în această stare de închisoare, înconjuraţi de nişte gratii invizibile…

Constantinopolul
Constantinopolul - oraş îmbrăcat în feerie şi în lumină cerească, în care au curs râurile de sudoare ale celor ce au luptat să apere dogma creştină şi învăţăturile lui Hristos, a îmbrăcat Biserica […] în purpura împărătească nepieritoare. Steaua acestei cetăţi străluceşte peste toate plaiurile lumii şi acum, peste şapte veacuri după ce a fost îngenunchiată şi robită de ostaşii nopţii, cei ce în locul Soarelui vieţii, care este Iisus Hristos, au pus luna, doamna nopţilor şi a morţii.

Copilăria
De ce nu putem rămâne oare pentru totdeauna acolo în ţara copilăriei nevinovate? De ce suntem alungaţi aşa de repede din acea gradină fermecată?
Oare mai exista drumuri pe care să ne putem reîntoarce în paradisul pierdut al copilăriei fericite şi curate? „Dacă nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor”, aud răspunsul la întrebările înfrigurate de mai sus. Blând şi luminos, Hristos ne repetă acest lucru de două mii de ani…
Toţi trăim în suflet cu dorul anilor frumoşi ai nevinovatei copilării.

Copilul
Naşterea fiecărui copil este o mare minune. Îngerii se bucură şi preamăresc pe Dumnezeu când se dă viaţă unei noi făpturi omeneşti, sporindu-se, prin aceasta, lumina în univers şi risipindu-se pustiul şi întunericul, pe care, vrăjmaşul lui Dumnezeu încearcă să le reverse pe pământ.
*
Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe mine Mă primeşte” (Mt. 18,5) […] Prin acest cuvânt, Fiul lui Dumnezeu ne-a descoperit tuturor că El, Mântuitorul lumii, se identifică cu toţi copiii de pe pământ.
*
Întotdeauna, faţă de copii, am o anumită sfială, ca faţă de orice lucru sacru, pe care-l cinsteşti în mod deosebit.
*
Toţi copiii sunt pe dinafară ca nişte prinţi. Nobleţea interioară trebuie însă mereu cultivată…
*
Copilul e sângele tău, carne din carnea ta, este mugurul pe care tu l-ai făcut să înmugurească, este firul firav de viaţa pe care tu l-ai făcut să încolţească.
*
Copiii au fost primele victime sacrificate de puterile întunericului când S-a născut Hristos pe Pământ.
*
Un copil fără părinţi este făptura cea mai nefericită de pe pământ. Dar şi mai mare nenorocire este atunci când un copil Îl pierde pe Dumnezeu, rămâne orfan de Dumnezeu, nu-L cunoaşte pe Dumnezeu care este tată, mamă, frate şi soră.
*
Râsul sau plânsul copiilor dărâma orice zid, desfiinţează orice prăpastie […] îmblânzeşte orice conştiinţă.
*
Copiii au nevoie de un cămin curat, de o familie luminată şi plină de pace. Să le îndreptam privirea către Hristos, pentru că El, Iisus Hristos, este Salvatorul lumii şi îndrumătorul tuturor…
*
Copiii şi filozofii pun cele mai grele întrebări, cele mai delicate şi la care nici nu se poate uneori răspunde.
*
Nici o greşeală nu e mai mare decât a nu fi sincer faţă de copii, faţă de tineri, care sunt însetaţi de adevăr. O societate care nu este sinceră faţă de copii este o societate care îşi pregăteşte singură pieirea.
*
Copiii nu pun întrebări în glumă. Copiii pun întrebări foarte serios.
*
Cele mai sfinte, mai curate şi mai iubite fiinţe de pe acest pământ sunt copiii.
*
Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Ei lumineaza casele, ei înseninează frunţile încruntate, deschid inimile înnourate, coboară pacea în sufletele învrăjbite, revarsă bucurie şi binecuvântare în familiile şi casele noastre.
*
„Lăsaţi copiii să vina la Mine…” înseamnă lăsaţi copiii să vină la lumină, la cunoaştere, la dreptate, la sfinţenie.
*
Priviţi în ochii copiii. Priviţi în ochii lor şi Îl veţi vedea pe Dumnezeu.
*
Orice naştere este o nouă geneză. O nouă lume a apărut în sânul universului. Copilul nou născut este o făptură mică din punct de vedre fizic, dar prin sufletul lui,[…] prin ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit, el este un univers, o lume mai importantă si mai de preţ decât lumea întreagă…

Crăciunul
Naşterea Domnului purifica inimile şi gândurile, ne face să ne simţim din nou proaspeţi, curaţi, luminoşi ca fulgii de nea…
Fiul lui Dumnezeu ne vine ca oaspete în noaptea de Crăciun, sub chipul fiecărui colindător, a fiecărui prieten sau cunoscut…
*
De bucuria acestei seri aş dori să aibă parte toţi cei dragi, toate sufletele bune ce-mi sunt cunoscute, tot omul care, indiferent de poziţia lui, are în suflet setea de lumină, dorul după Cel etern, foamea de ceva netrecător, frumos şi plin de viaţă.
*
Naşterea Domnului este praznicul mai important decât crearea lumii. Crearea lumii n-avea sens dacă Dumnezeu cel necreat nu s-ar fi coborât în lumea creată.
*
Iată ce dar ne-a adus Naşterea lui Iisus Hristos: darul vieţii, darul iertării, darul împăcării, darul mântuirii şi al fericirii veşnice.
*
Crăciunul este sărbătoarea care întinereşte lumea, care luminează casele, care înseninează toate inimile.
*
Prin Naşterea lui Iisus Hristos pământul a devenit mai luminos. Globul acesta, care în comparaţie cu alte corpuri cereşti este foarte modest, a devenit mai important decât tot universul.
*
Crăciunul nu este bătrân; el este tânăr, pentru că este la fel de actual ca şi acum doua mii de ani. De aceea, cu fiecare Crăciun întinerim şi noi, trăind bucurii împreună cu copiii noştri, bucurii care vin de la Dumnezeu.
*
Naşterea Domnului ne ajută să renaştem, să ne reîntoarcem spre Izvorul de unde am plecat. Să începem în fiecare an viata din nou. Să ne retrăim copilăria…

Credinţa
Cu acest cuvânt dumnezeiesc şi sfânt, rostit de Iisus Hristos când S-a despărţit de ucenicii Săi: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului” trăiesc toţi creştinii[…] Credinţa că Iisus este cu noi ne-o dovedeşte Biserica Sa, care de două mii de ani n-a putut fi biruită şi nici pustiită…
*
Ce rost are în lumea aceasta un fir de lumânare?[…] Înseamnă o mărturisire, un crez: cred în lumină, cred în Hristos.
Ca aurul a fost credinţa noastră românească, curată si nepătată. Ca smirna plină de mireasmă sfântă a fost evlavia sufletului şi curăţia trupului oricărui român adevărat. Ca tămâia ce arde în faţa Sfântului Altar a fost rugăciunea şi jertfa poporului român.
*
Credinţa în Înviere şi în viaţa veşnică a făcut din pescari, apostoli, din pacatosi, sfinţi şi din oameni fricoşi, eroi şi martiri.

Creştinul
A fi creştin înseamnă a-ţi aminti mereu că tu faci parte dintre cei cărora Iisus Hristos „le-a dat putere ca să se facă fiii lui Dumnezeu” (In. 1,12)
*
Un nume de cinste trebuie purtat cu cinste. Un nume te obligă să fii om ales.

Crucea
Privind la acest Semn ne amintim în primul rând de iertare şi de bucurie, care sunt izvorul bucuriei adevărate.

Cunoaşterea lui Dumnezeu
Toata lumea ştie de Iisus Hristos, dar nu-L cunoaşte cu adevărat şi de aceea, nu-L ascultă, nu –L iubeşte, nu-L urmează.
*
„Nu Mă cunoaşteţi…” (In. 8,19). Acest cuvânt rostit de Mântuitorul în urmă cu două mii de ani ni se potriveşte nouă, creştinilor de azi. Se potriveşte tuturor celor ce nu-L ascultăm, pentru că nu-L cunoaştem. Tuturor celor ce nu ne punem toată încrederea în El, pentru că nu-L cunoaştem. Tuturor celor ce nu-L iubim, pentru că nu-L cunoaştem cu adevărat.
*
Când Iisus este cunoscut şi ascultat, atunci se face pace: şi în suflet şi în familie şi în tară şi în lume.

Vezi si:

Mâncare de post (cu ciuperci)

Mă gândesc cum să scriu; să folosesc atât de cunoscuta formulă: se taie, se curăţă sau persoana 1 sg... In fine, ce probleme am şi eu:)
Dar să trecem la treabă:
Am folosit:
- câţiva gălbiori, doua oiţe si o hribă, (adică ce au găsit ai mei în pădure, ieri după-amiază)
- un morcov, un dovlecel mic, o gulie foarte mică, o ceapă, un mănunchi de pătrunjel verde şi două roşii.
Am tăiat ceapa şi pătrunjelul mărunt iar restul le-am dat pe răzătoare.
În cratiţă am pus un pic de ulei, ceapa şi mai mult de jumătate din pătrunjelul tăiat, (le-am lăsat să se călească), apoi ciupercile (spălate, curăţate şi tăiate mărunt), iar după ce s-au călit un pic, legumele date pe răzătoare.

Sare, boia, un pic de piper, după gust. Roşiile le-am pus mai târziu de aceea nu se vad în poză. După ce s-au călit toate, am adăugat apa, atât cât să le acopere. Le-am lăsat să fiarbă un pic. Separat, într-un vas am amestecat 4 linguri de făină cu apă (cam un pahar cu apă). Apa se toarnă câte un pic, şi se amestecă mereu să nu se formeze cocoloaşe.
Când ciupercile au fost aproape gata, am turnat amestecul de apă si făină, şi am lăsat să mai dea un pic în clocot. Am adăugat pătrunjelul rămas.

Pofta mare!

PS A fost foarte, foarte bună:)

joi, 2 iulie 2009

Părinţi inteligenţi (6)

Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc

Continuăm serialul dedicat formării de „părinţi inteligenţi”. Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, atrage atenţia asupra modului defectuos în care se face educaţia contemporană şi pledează pentru trecerea de la „părinţi buni” la „părinţi inteligenţi”; în acest sens vorbeşte despre şapte deprinderi ale celor dintâi, care trebuie transformate. Iată ce ne spune Dr. Curry despre ce-a de şasea deprindere:

Lecţii din fapte cotidiene

Părinţii buni sunt o enciclopedie de informaţii. Părinţii inteligenţi sunt însă povestitori agreabili, creativi, capabili să extragă din lucrurile de zi cu zi minunate lecţii de viaţă. Această deprindere contribuie la dezvoltarea creativităţii copilului, a perspicacităţii, capacităţii de a găsi soluţii în situaţii tensionate.
Dacă vă doriţi deci să fiţi un părinte inteligent, faceţi-vă un obicei din a dialoga şi a povesti. Captaţi-vă copiii nu prin autoritate, bani sau putere, ci prin inteligenţa şi afecţiunea voastră. Influenţaţi atmosfera în care trăiţi, fiţi o persoană agreabilă! Ce atitudine au copiii voştri şi ai prietenilor voştri faţă de dumneavoastră? Dacă vă evită, înseamnă că trebuie să vă revedeţi felul de a fi.

Poveşti care transformă supărările în motivaţie

Părinţilor care povestesc nu le este ruşine să-şi folosească greşelile şi greutăţile ca să-şi ajute copiii să privească în sinea lor şi să-şi găsească drumul. Când copiii sunt disperaţi, cu teama zilei de mâine, cu frica de a înfrunta o problemă, părinţii inteligenţi intră în scenă şi creează poveşti care le transformă supărările într-o sursă de motivaţie.
Iată un exemplu: odată, una din fiicele mele se simţea tristă şi respinsă, deoarece fusese criticată de nişte tineri pentru că era o persoană simplă şi nu îi plăcea să iasă în evidenţă, dar şi că nu era excesiv preocupată de estetică. După ce am auzit problema ei, i-am spus o pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit de nori. Am întrebat-o: tu ce soare preferi? S-a gândit şi mi-a spus că soarele real. Atunci i-am spus că soarele ei străluceşte, chiar dacă oamenii nu cred în el; lumina ei există, iar într-o zi norii care o acoperă se vor risipi, iar ceilalţi o vor vedea. Să nu îţi fie frică de critica altora, ci să îţi fie teamă să nu îţi pierzi lumina! Niciodată nu a uitat ce i-am spus.
Sosirea unui nou frate în familie poate genera reacţii agresive, respingeri, retrageri instinctive în sine (de exemplu incapacitatea de a controla urinarea) şi schimbări de atitudine ale fratelui mai mare, care îşi simte ameninţată poziţia. Pentru a preîntâmpina aceste probleme, creaţi încă dinaintea naşterii pruncului poveşti care îl includ pe cel mic în experienţele distractive ale celorlalţi fraţi şi stimulează spiritul de convieţuire în cadrul familiei. Asimilând aceste poveşti, fratele mai mare încetează să mai considere că cel mic este un rival şi începe să îl iubească.

Învăţaţi-i mult, vorbind puţin

Iisus Hristos a fost un excelent educator, iar el vorbea în parabole. Fiecare parabolă pe care a rostit-o era o pildă bogată, care dezvolta inteligenţa, distrugea ideile preconcepute şi stimula gândirea. Acesta era un secret care făcea ca El să fie mereu înconjurat de tineri.Tinerii apreciază persoanele inteligente, iar pentru a fi părinţi inteligenţi nu e nevoie să fiţi intelectuali sau savanţi. Este suficient să creaţi poveşti şi să inseraţi în ele lecţii de viaţă. Mulţi părinţi sunt închistaţi în modul lor de a gândi. Ei consideră că nu sunt creativi şi că nu au perspicacitate, ceea ce nu este adevărat. Ca cercetător al inteligenţei umane vă pot spune că fiecare om are un potenţial intelectual enorm, dar pe care îl reprimă. Există astfel un narator de poveşti chiar şi în omul cel mai închis!
Aşa că luaţi aminte:
Nu ţipaţi, nu atacaţi, nu răspundeţi cu agresivitate!Spuneţi-le poveşti celor dragi; puteţi astfel să îi învăţaţi mult, vorbind puţin. Părinţii inteligenţi îşi stimulează copiii să-şi învingă temerile şi să aibă atitudini blânde.
Aveţi curajul de a vă schimba!

A consemnat Natalia Corlean
Sursa: Părinţi inteligenţi (6): Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc , articol aparut in revista Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 29 - iunie 2009
Vezi si: Parinti inteligenti (5)

Validation


Pentru ca e vara! Pentru ca e vacanta, pentru ca... adica fara nici un pentru ca! Bucurati-va pur si simplu de tot ce va ofera viata. Bucurati-va de lucrurile mici, marunte, caci micile fericiri formeaza FERICIREA! Bucurati-va ca existati!
Si nu uitati sa zambiti!:)

Nick Vujicic, No Arms, No Legs, No Worries!