Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2009

Restante

Da, am adunat tare multe restante -de blog - anul asta:)
Am spus ca voi reveni asupra unor subiecte de pe blog si nu am reusit sa ma tin de promisiune. Am tot amanat si nu am mai scris.As fi dorit sa scriu mai multe despre cateva fragmente din cartea lui Ioan Ianolide, «Intoarcerea la Hristos», despre calatoria in sudul tarii in pelerinaj la unele manastiri, despre drumetia prin Muntii Apuseni (uimitori) alaturi de cativa buni prieteni, despre pestera Scarisoara, despre frumusetea orasului Vatra Dornei, unde am petrecut cateva zile cu verisoara mea, despre frumusetea taberei din vara, despre bucuria pe care mi-a adus-o -din nou- Dan Puric cand a venit in BM, despre prietenii pe care i-am cunoscut si intalnit prin intermediul blogului sau despre reluarea legaturii, tot prin intermediul blogului, cu unele colege din facultate despre care nu mai stiam nimic de ani de zile, ori despre cum a fost la schimbul de carte. Poate voi reusi, treptat, sa revin asupra acestor subiecte, poate nu, nu …

La multi ani!

Va urez de pe acum un 'An nou fericit', cu pace si cu bucurie, sanatate si liniste in suflet. Sa dea Bunul Dumnezeu sa ne reintalnim sanatosi la anul.

Florile dalbe

Noi umblam sa împlinim
Obiceiul din bătrâni
Obicei de colindat
Pe Iisus de cautat.
Da` Iisus nu Se arata
Numa-n inima curata.
Dupa cum Scriptura scrie
Iisus iara va sa vie
In pestera cea pustie.

Craciunul acesta a fost plin de bucurie.
Am colindat din seara de Craciun dupa vecernie, la Bisericuta de lemn, cu tinerii din ASCOR, acolo unde sunt multe dintre prietenele mele si fosti colegi de facultate. Am pregatit colinzile dinainte, din timpul postului cand ne intalneam sus in biserica si repetam colinzi sau invatam altele noi.
Micul concert de colinde a adus bucurie pe fetele oamenilor. I-am vazut, in timp ce colindam, cum colindau impreuna cu noi, tinerii, batranii si copiii care erau in biserica. Copiii erau in fata, zglobii, cu bujori in obrajori. In spatele lor erau cei mai in varsta. Unele femei aveau ochii inlacrimati... numai Dumnezeu stie ce amintiri rascoleau glasul colindelor in sufletele lor.
Am colindat cu drag...
Ma uitam la chipurile sfintilor din biserica si parca participau s…

Multumesc impreuna-calatorilor

Am asteptat Craciunul pregatindu-ne casele si sufletele pentru bucuria mare a Nasterii Domnului. Ne-am rugat si am calatorit impreuna si astfel ne-am intalnit seara de seara inaintea Domnului. Marturisesc ca m-am bucurat pentru aceasta si va multumesc voua tuturor celor care ati participat la rugaciune.Ii multumesc in special Nataliei, care a avut si anul acesta initiativa de a calatorii impreuna.
Sper sa fi avut cu totii un Craciun fericit asa cum frumos ne-am dorit si ne-am urat unii altora.

Ramona

"Nasterea lui Hristos sa ne fie de folos"...

Va doresc un Craciun fericit, binecuvantat de Domnul.
Sa aveti parte de pace si de bucurie.

Colind-Vasile Voiculescu

În coliba întunecată
Din carne şi os lucrată
A intrat Hristos deodată
Nu făclie ce se stinge,
Ci El însuşi, trup şi sânge,
Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.
Coliba cum L-a primit
S-a făcut Cer strălucit
Pe bolta de mărgărit
Iar în ea soare şi stele
Cu Arhangheli printre ele.
În mijloc Tron luminos
Şi pe el, Domnul Hristos,
Care mult se bucura
Duhul Sfânt s-alătura
Şi acolo rămânea
Şi acum şi pururea.
Şi noi Doamne, ne-am sculat
Colibele am curăţat
Uşi, ferestre, toate-s noi
Doamne, intră şi la noi!
Trup, tu dormi?
Somnul te paşte?
Suflete, scoal' şi cunoaşte
Luminos prunc că se naşte
Din palatul Treimii
In peştera inimii
Dar pruncul cine mi-i?
E Hristosul Dumnezeu
Coborât în pieptul meu.
Maica sfântă-n braţe ţină-L,
Sfântul Duh cu drag alină-L,
Ingerii cu raze-nchină-L.
Eu nu dorm, trupul lin spune,
Ci-ncleştat de-o grea minune
Stau în mută rugăciune.
Să mă mişc nu se cuvine,
Ci cu harul care vine
Raiul tot se află-n mine.

(Icoana Nasterii Domnului, Man. Sf. Ecaterina, Sinai)

Icoana Nasterii Domnului

Rugăciune de milostivire şi de mulţumire către Dumnezeu a celui de curând căzut în păcat

Hristoase, Bunule, Care atâtea ai făcut pentru mine, Care, necăutând la păcatele mele, de multe ori ai mângâiat inima mea cu căldura Duhului Tău celui Sfânt şi ai dat minţii mele să simtă venirea Ta şi tot trupul meu de multe ori s-a aprins de bucuria venirii Tale, adu-Ti aminte de mine, Bunule, şi vino iară, adu-Ti aminte câtă bucurie mi-ai făcut cu venirea Ta, că eu din altă parte nu am să aştept nici bucurie, nici mângâiere, nici înţelegere, decât numai de la Tine; vino la mine, deşi sunt atât de murdar, atât de rănit, atât de nepotrivit pentru un oaspete ca Tine.
Cel Care ştiai de la începutul lumii că voi cădea în acest păcat, şi totuşi m-ai făcut, Care ştiind de căderea şi de răcirea mea, totuşi m-ai cercetat în trecut şi mi-ai dat să Te simt şi să mă bucur cu nebunie sfântă de unirea cu Tine, părându-mi atunci că niciodată nu mă voi mai desparţi de dragostea Ta.
Oare Tu, după ce ai făcut atâtea mile cu mine, n-ai putea să vii iarăşi, Bunule, să mă mângâi şi să-mi redai nădejdea? …

Mă rog pentru cei pe care nu îi învaţă nimeni despre frumuseţea sufletului lor

Despre feciorie - gândurile mele
Mi-au plăcut foarte mult gândurile lui F. pe tema fecioriei, pentru că veneau dintr-o inima curată, şi dau slavă lui Dumnezeu pentru că mai exista tineri care conştientizează ce este fecioria atât fizică, cât şi spirituală, şi pun mare preţ pe ea. Nu am avut această bucurie a fecioriei, pentru că nefiind creştină practicantă la vremea respectivă, nu exista în capul meu decât ideea de virginitate, idee desuetă după părerea celor mai mulţi (aşa m-am lăsat şi eu influenţată, că deh, dacă zice "toată lumea", înseamnă că aşa e, cum zic ei... câtă inconştienţă!). Aşadar, urmând filozofia consumismului ("Trăieşte clipa", "marea dragoste", "suflete pereche"), am oferit această virginitate iubitului. Nu ştiu dacă o fată virgină, care chiar dacă nu a păcătuit trupeşte, dar nu e conştientă de latura duhovnicească personală, mai poate fi numită fecioară.Cred că este mare nevoie de misionarism în rândul tinerilor care trăiesc …

Sfantul Ioan de Kronstadt

"Îţi urăşti vrăjmaşul? Eşti un prost! De ce? Fiindcă atunci când te prigo­neşte vrăjmaşul, tu însuţi te prigoneşti în suflet. Fiindcă, spune-mi: nu este, oare, o prigoană asupra ta însuţi, o cumplită prigoană, să te chinuie ura pe care i-o porţi vrăjmaşului? Iubeşte-ţi vrăjmaşul şi vei fi înţelept. O, dacă ai şti ce triumf este şi ce fericire aduce iubirea şi facerea de bine faţă de vrăjmaşi! In acest chip Fiul lui Dumnezeu, în acest chip Dumnezeu, Cel în Sfânta Treime, a triumfat şi triumfă prin iubirea Lui asupra neamului ome­nesc cel nerecunoscător şi învechit în răutăţi; în acest chip au triumfat sfinţii lui Dumnezeu asupra vrăjmaşilor lor, iubindu-i şi făcându-le bine."*
"Să nu uite nimeni că este al lui Dumnezeu cu sufletul şi cu trupul, că depinde de Acela în toate clipele vieţii şi în toate cerinţele sufletului şi trupului. De aceea să se îndrepte către Dumnezeu ori de câte ori sufletul şi trupul simt o anumită nevoie, când existenţa trupească sau sufletească îi …

Foloasele si vredniciile iertarii

Gânditi-va la toate greselile de care aveti a da socoteala – si, mai ales, sa uitati nedreptatile savârsite de altii voua, iertati pe cei care v-au jignit, ca sa aveti dreptul ca însiva sa fiti iertati – si sa câstigati, astfel, o usurare a necazurilor voastre.Grecii, fara vreo mare nadejde, dadura adesea, cu privire la acestea, dovezi de întelepciune. Si voi, care trebuie pâna la urma, sa parasiti lumea aceasta, cu atât de marete nadejdi, nu veti face-o – sau stati la cumpana?Ceea ce se rezolva de la sine, nu va arogati si respectati astfel legea dumnezeiasca – si, mai degraba, lasati sa vi se stinga patima fara rasplata pentru voi, în loc de a merita o rasplata?Daca lucrarea vremii va sterge ranchiuna, de aici nu puteti trage nici un folos. Veti zice ca aducerea aminte a jignirii va înflacareaza mânia? Aduceti-va aminte de tot binele pe care cel ce v-a jignit a putut sa-l savârseasca fata de voi, cum si de tot raul pe care l-ati facut altora.V-a vorbit de rau, v…

Daruri pentru cei dragi (facute in casa)

Umilinta fatarnica

Chiar de va veti umili, dar de nu veti suferi sa v-o zica altii, aceasta nu-i umilinta, nu mai e marturisirea greselilor, ci e numai aratare si slava zadarnica.Cum? Aratare este a te chema pacatos? Da, caci în felul acesta, ne cladim pe nedrept un renume de umilinta, suntem laudati, suntem pretuiti, în loc ca, din pricina unei purtari potrivnice, sa fim dispretuiti, asa ca lucram pentru slava.Ce înseamna a fi umil?A primi ocarile altuia, a recunoaste greselile, a suferi sa fim vorbiti de rau. Iar în purtarea aceasta, afara de umilinta, vom afla si noblete.Caci iata: acum ne facem pe noi însine pacatosi, nedemni, si alte multe învinuiri de acestea, dar daca altcineva ni le spune, iata-ne nemultumiti si mâniosi. Bagati de seama, nu este asa, ca la aceasta întâmplare, nu-i nici marturisire adevarata si nici noblete?Ziceti ca sunteti asa si asa, nu va suparati, daca si altii zic si va vorbesc de rau – caci atunci ei sunt acei care lorusi îsi aduc osânda – si asa va duc pe caile întelepciu…

Multe din aşa-zisele bunuri sau din aşa-zisele rele nu sunt, la adică, nici una nici alta

Sunt lucruri bune, lucruri rele – şi lucruri de mijloc -şi printre acestea din urmă, unele par mulţimii că-s bune sau rele, fără să fie. Dar li se zice aşa şi sunt luate aşa. Ca să fiu înţeles mai bine în ceea ce vreau să zic, mă voi sluji de pilde.Sărăcia, în ochii celor mai mulţi, trece drept un rău şi dimpotrivă, ea nu-i. Dacă cel sărac e veghetor şi înţelept, sărăcia lui poate chiar ucide tot răul.Dimpotrivă, bogăţia este ţinută, de obicei, drept un bine – şi ea nu-i îndeobşte, dacă nu-i folosită cum trebuie. Dacă bogăţia ar fi un bine în chip neclintit, cei ce o au ar trebui să fie nişte oameni de bine; dacă bogaţii nu sunt toţi virtuoşi, ci numai cei care-şi folosesc bine bogăţia, este limpede că bogăţia nu-i un bine într-un chip neclintit şi nici prin ea însăşi, ci că-i pusă la îndemâna oamenilor, ca o unealtă a virtuţii. Dacă, la rându-i, sărăcia ar fi un rău, toţi săracii ar fi răi.Dar cum mulţi din ei au cucerit cerul, se dovedeşte că sărăcia nu-i un rău. Dar mulţi se ridică…

O cerere in casatorie

Pentru mulţi dintre bărbaţii care iau hotărârea să se căsătorească, soţia este ultima jucărie achiziţionată, ultima chestie tare, ultima… cel puţin până la divorţ. Sau chiar până la următoarea căsătorie. „Vreau o maşinuţă”, apoi „Vreau o bicicletă”, apoi tânărul care se satură de bicicletă vrea o fată, o altă fată, până când, la un moment dat, ia hotărârea să se căsătorească. „Vreau o soţie!”. Gândul îi dă aripi, îi aprinde imaginaţia, îi dă emoţii… Vrea ca fata sau femeia pe care o iubeşte să fie a lui, doar a lui. În variantele mai poetice e chiar gata pentru orice sacrificiu pentru a o cuceri… În altele, mai prozaice, îşi pune serios problema avantajelor materiale pe care i le-ar aduce o astfel de afacere.Un lucru e însă clar: el vrea ca ea să fie a lui. „Pentru totdeauna”. Chiar dacă acest totdeauna nu depăşeşte de multe ori graniţa de câţiva ani. Vrea ca ea să fie a lui pentru totdeauna şi, dacă ceva nu funcţionează, butonul restart al vieţii e pregătit.Fetelor, ochii mari: de mu…

Invata-ma, Doamne

Invata-ma, Doamne, sa iert totdeauna
Pe toti aceia care nu pot ierta,
Iubindu-i si daruindu-le intruna
Rabdarea si dragostea mea.

Invata-ma, Doamne, s-alung intristarea
Cu bucuria ce-n suflet mi-ai pus,
Ca doar Tu, Stapane, imi esti alinarea
Si totul si toate-s de sus.

Invata-ma, Doamne, sa cuget la Tine
In orice moment din viata mea;
Tu fa-ma sa-nteleg, Cerescule Mire,
Ce mult m-ai iubit cu bunatatea Ta.

Invata-ma, Doamene, sa stiu sa ma jertfesc,
Asa cum Tu Te-ai jertfit pentru mine,
Aproapelui si Tie mereu sa slujesc,
Sa fac fericit pe cel de langa mine.

O, Doamne, de-as invata acestea toate
M-as deschide deodata ca o floare de mar
Si-n sufletul meu daca se poate
Te-as inchide de-a pururi acolo sa stai.

maica O.

Viata noastra si sanatatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, pe care le incredinteaza fiecarei persoane in parte, nu institutiilor din domeniul sanatatii

Lipsurile, necazurile materiale sunt legate direct de profunda criză morală prin care trecem. Sănătatea noastră sufletească şi trupească este tot mai mult periclitată de încercările ce vin asupra noastră din îngăduinţa lui Dumnezeu. În calitate de creştini, putem să ne bucurăm de progresele medicinii şi farmaciei, dar nu trebuie să uităm că viaţa noastră şi sănătatea sunt daruri ale lui Dumnezeu, pe care le încredinţează fiecărei persoane în parte, nu instituţiilor din domeniul sănătăţii. Responsabilitatea pentru ceea ce facem cu aceste daruri revine în primul rând fiecăruia dintre noi. Profesioniştii în medicină nu pot lua în locul nostru deciziile care privesc sănătatea noastră şi a copiilor noştri. Medicina s-a bazat întotdeauna pe consimţământul informat al pacientului şi pe principiul hipocratic „primum non nocere” (în primul rând să nu faci rău).
Din nefericire, în ultimul timp se ridică o serie de întrebări grave cu privire la respectarea acestor principii. Încă de anul trecut a…

Azi- concert de colinde "Linu-i, Doamne, Dalbe flori in Tara Colindelor"

Concertul “Linu-i, Doamne, Dalbe flori în Ţara Colindelor” va avea loc la Sala Rapsodia, joi 17 decembrie de la ora 19:00 și va aduce în faţa publicului corul Psaltic Horevma al Mănăstiriea Turnu – Prahova, și corul Psaltic de maici de la Mănăstirea Diaconeşti – Bacău. Alături de colinde tradiţionale, un moment important îl va constitui prezentarea albumului „Icoana Noilor Martiri ai Pământului Românesc” prin cele două dimensiuni esențiale pentru cultura noastră: unicitatea esteticii iconografice bizantine și paginile de istorie recentă a României de după cel de-al Doilea Război Mondial.Evenimentul va fi transmis live pe www.rostonline.org și va fi prezentat de Dan Puric și Răzvan Codrescu.Sperăm că veţi putea fi alături de noi în prag de Sărbători, la acest eveniment deosebit.
Bilete și rezervări la Casa de bilete Sala Rapsodia, str. Lipscani 53.
Telefon 021 315 89 80, 0734 540 593Adresa de contact: pr@passe-partoutdp.ro
Website: http://www.passe-partoutdp.ro/via Ionut T.

Laudati si cantati si va bucurati...

Fotografii de la concertul de colinde de la catedrala, din data de 13 decembrie.
Multumesc, draga Ancuta, pentru poze.

Recomandari

Daruri pentru cei dragi (facute in casa)

Mai trec uneori prin raionul de jucarii de prin magazine sau librarii si observ cum jucariile pentru fetite devin tot mai "artificiale" in sensul ca sunt niste manechine sexy, iar mai nou au aparut doar capete de papusi, numai bune de pus in practica machiajul. Cum sa-i cumperi asa ceva unei fetite!? Ce o inveti, de fapt? Papusile, jucariile de plus sau din alt material sunt pentru copii mici prieteni cu care vorbesc, le spun gandurile si dorintele lor, le impartasesc bucurii sau tristeti. Pentru ei, acestea au suflet, sunt vii, le raspund. Ce fel de dialog o fi intre o papusa-manechin si o copila!?
Jucariile pentru baieti sunt tot mai agresive-pusti, pistoale si animale inarmate si roboti, in marea lor majoritate. Desigur, exista si exceptii. Am vazut si papusi confectionate din panza, cu rochite frumoase, cu palarii, cu parul din fire de diferite dimensiuni si culori adunat in codite. Iar jucarii de plus sunt destule- mai mici sau mai mari, gigantice, unele dintre ele... l…

Ajutor pentru Mara

Mara a împlinit un an pe 7 octombrie 2009. Într-un singur an de viaţă, Mara a făcut deja o operaţie, în fiecare zi ia medicamente, în fiecare lună stă internată câte 7 zile în spital şi bate drumul din Constanţa la Bucureşti şi înapoi acasă.
Mara s-a născut la maternitatea din Constanţa. Când avea doar trei săptămâni, medicii au fost ingrijoraţi că icterul nu scădea în intensitate şi au trimis copilul la Bucureşti, la Spitalul Fundeni, unde a primit primul diagnostic: atrezie de căi biliare extrahepatice. Apoi a urmat şi cel de ciroză hepatică.
Nu împlinise 3 luni când Mara a suferit intervenţia chirurgicală – operaţie corectoare prin Metoda Kasai, pe 7 ianuarie 2009, la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din Bucureşti.
Operaţia, care a durat 5 ore, a fost considerată un succes de către medici. Din păcate, doar o lună mai târziu, Mara a început să se simtă şi mai rău – făcea febră, vomita, nu mai lua în greutate.
Părinţii Marei: „Această operaţie doar i-a prelungit viaţa Marei dar nu a vinde…

Zidul

Nu stiu când am început să construiesc zidul. Cred că s-a întâmplat atunci când mi-am dat seama că astfel puteam să-i tin pe oameni la distantă. Zidul urma să fie un fel de granită – un fel de protectie. La început, micul zid era numai până la genunchi. Era chiar frumusel, construit din pietrele pe care le găsisem în viata mea. Zidul era atât de mic încât unii oameni nici nu îl observau, se împiedicau de el si cădeau cu fata la pământ. Altii îl vedeau, dar treceau peste el si veneau foarte aproape de mine. Acest lucru mi s-a părut foarte inconfortabil, asa că am mai înăltat zidul. Acum era mult mai bine, dar, am descoperit că unii oameni veneau îsi sprijineau bratele pe zid în timp ce stăteau de vorbă cu mine. Unii stăteau prea mult. Altii nu erau “genul” meu. Chiar si atunci când am pus pietre ascutite pe marginea zidului, oamenii ăstia păreau că nu observă.

Într-o zi, unul din ei a sărit peste zid si a venit înăuntru. Asta m-a înfuriat si am decis să înalt zidul si mai mult. Pe măs…

"Pe Stapanul si Arhiereul nostru, Doamne il pazeste"

As vrea, dar nu voi reusi, sa va spun cat de frumos a fost azi la biserica.
Mai exact la Catedrala "Sfanta Treime" din BM. Nu voi reusi sa transpun in cuvinte bucuria pe care am avut-o alaturi de marea multime de oameni care au venit azi la catedrala.
Preasfintitul Parinte Justinian Chira a fost ridicat in rangul de arhiepiscop onorific. Au fost prezenti azi la Sfanta Liturghie Prefericitul Parinte Patriarh Daniel, înconjurat de un numeros sobor de ierarhi, membrii ai Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române.
Gramata patriarhala a fost citita de care epicopul-vicar Justin.
Subsolul Catedralei este imens, totusi acum (si cu multe alte ocazii, de altfel) s-a dovedit neincapator.

Cuvantul scris

Din "Internetul-Tinerii în faţa provocării"
Cristian Şerban

Mult ne-ar folosi să aflăm diferenţa dintre cuvântul gândit, cuvântul rostit şi cel scris. Că nu e tot aia să te uiţi la vin, să pui vin în pahar şi să bei vinul. Cuvântul rostit poate dărâma un om sau mai mulţi, dar cuvântul scris are puterea să dărâme împărăţii.
Logica e simplă şi greu de demontat: un cuvânt gândit, chiar de este rău, îl ştii doar tu, şi-l poţi păstra doar în inima ta. Un cuvânt rostit intră şi în inima celui căruia te adresezi, de aceea cuvântul rău poate căpăta valoare de blestem. Dar cuvântul scris este cel mai puternic, pentru că acesta poate trăi mii de ani şi afecta mii de persoane.
Falsă este ideea că, dacă noi corespondăm pe Internet cu cineva, avem intimitate, linişte, siguranţă, confidenţialitate. Mesajele trimise sau primite sunt stocate în baze de date. Un posesor de telefon mobil poate fi reperat în orice secundă, indiferent în ce parte a globului pământesc s-ar afla. Există tehnologia pr…

Sfantul Ierarh Nectarie, mare facator de minuni

Despre Sfantul Nectarie am aflat cu mai multi ani in urma citind o minune marturisita de o tanara in revista "Lumea credintei". De atunci aceste marturii s-au tot inmultit si cu Sfantul Nectarie ma intalnesc in fiecare zi, fie in icoana, fie intr-o marturie a unei noi minuni savarsite de Sfant.
Cand mama cumnatei mele s-a imbolnavit de cancer am alergat la Sfantul Nectarie pentru ajutor in alinarea suferintelor, iar sfantul a fost alaturi de cei care i s-au rugat.
In urma cu cateva zile o prietena imi spunea ca mama ei s-a imbolnavit de cancer si au inceput sa citeasca impreuna acatistul sfantului despre care aflasera de pe internet. Analizele i-au iesit bune, dar continua sa citeasca acatistul cu nadejde.
Am prins drag de sfantul Nectarie si am rugat o colega sa picteze o icoana a sfantului si de un an de zile icoana e la loc de cinste in casa noastra. Colega mi-a spus ca de atunci s-a apropiat si ea de sfantul Nectarie.
In primavara acestui an am facut un pelerinaj prin t…

Colind ceresc- Radu Gyr

Cerul si-a deschis soborul
-Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
si de giuvaer,
toti luceferii colindă
-Lerui, Doamne, Ler-

Vântul suflă cu lumină
-Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de lună plină
leganat de ger.
Patru heruvimi cu glugă
albă de oier
sub feresti colinde’ndrugă,
-Lerui, Doamne, Ler-

N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din cer
stele mari ca să le’mpartă,
-Lerui, Doamne, Ler-
Si’n Gustar de roade grele,
-Lerui, Doamne, Ler-
va fi câmpul cer de stele
tolanit sub cer…

Numai tu astepti în tindă,
-Lerui, Doamne, Ler -
suflete fără colindă,
si fără Prier.
Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind pe cer
cu o stea si pentru tine,
-Lerui, Doamne, Ler-

Colind bizantin - Marian Moise

Sfanta Mucenita Filofteia de la Curtea de Arges

S-a născut pe la 1206 în cetatea Târnovo, din sudul Dunării. Părinţii ei erau creştini şi se ocupau cu agricultura. Mama fecioarei era de neam valah, fiind o fire evlavioasă şi temătoare de Dumnezeu, mergând adesea la slujbele bisericeşti, ascultând cu luare aminte cuvintele Scripturii şi străduindu-se să fie o împlinitoare a lor. Astfel, copila Filofteia a primit o aleasă educaţie religioasă, fiind nelipsită de lângă mama ei la slujbele bisericeşti şi la celelalte fapte creştine, cu precădere cultivându-şi virtutea milosteniei.

Tatăl fecioarei se îndeletnicea cu plugăria şi avea şi el credinţa creştină, dar această credinţă era nelucrătoare. Grijile acestei lumi, precum şi deşertăciunile vieţii i-au înţelenit sufletul, aşa că binefacerile şi milosteniile făcute de Filofteia le socotea o pagubă, adeseori certând-o şi chiar bătând-o.

Când copila a ajuns la vârsta fecioriei, mama ei s-a mutat la Domnul, astfel că Filofteia a rămas în grija tatălui. Acesta s-a recăsătorit cu o femeie străi…

Despre Sfantul Nicolae

Sf. Nicolae Velimirovici

Acest glorios sfînt, prăznuit şi astăzi de popoarele din întreaga lume, a fost unicul fiu al unor oameni de rang înalt şi foarte bogaţi din cetatea Patarelor Lichiei, pe numele lor Theofan şi Nonna.

Fiind acesta singurul copil dăruit lor de Domnul, părinţii au întors înzecit lui Dumnezeu bogatul lor dar, închinîndu-l pe fiul lor slujirii Lui celei sfinte. Sfîntul Nicolae a învăţat viaţa cea duhovnicească de la unchiul lui, Nicolae, Episcopul Patarelor, şi a fost de acesta tuns întru îngerescul chip la Mînăstirea Noului Sion de unchi întemeiată.

După moartea părinţilor, Sfîntul Nicolae a împărţit toată colosala avere moştenită săracilor, nepăstrînd pentru sine absolut nimic. Preot fiind în Patara, el s-a făcut tuturor vestit şi fără să vrea prin a sa milostenie de pomină, pe care o făcea ascunzînd cu grijă fapta cea bună, după cuvîntul Domnului: Să nu ştie stînga ta ce face dreapta ta (Matei 6: 3).

Inchinîndu-se apoi pe sine cu totul singurătăţii şi tăcerii, gîndin…