Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2010

In drum spre biserica…

O doamna m-a oprit odată în timp ce mergem la biserica, rugându-mă sa încetinesc puţin pasul, sa o aştept. Era o doamna în vârsta pe care o vedeam des la biserica, ne salutam din priviri, dar nu intrasem niciodată în vorba.
Povestind acum, pe drum, aflu ca are doi copii, o fata si un băiat. Îmi povesteşte ca fiica ei are 3 copii, si ca toţi au venit pe lume prin operaţie de cezariana. Al treilea copil, un băieţel, a venit pe lume la o distanta de 10 ani fata de cel de-al doilea. Îmi spune ca medicul a avertizat-o pe fiica ei, sa fie atenta, ca nu mai poate avea copii, iar daca totuşi se întâmpla, tot nu va putea naşte normal, ci tot aşa, prin cezariana, si ca isi va pune viata in pericol!
O felicit pentru curajul fiicei ei si mă bucur pentru ca e o bunica fericita cu trei nepoţei. Dar mă opresc brusc pentru ca îmi spune ca fiica ei a fost iresponsabila, ca si-a pus viata în pericol, medicul avertizând-o sa fie atenta, sa nu mai rămână însărcinata, dar ea nu l-a ascultat si după 10 ani…

Un copil e o minune de la Dumnezeu

Pr. Constantin Coman:

" Am participat cu mulţi ani în urmă la un dialog pe temele familiei, cuplului, avortului şamd, am participat ca telespectator la televiziunea greacă, unde erau un reprezentant medic, un sociolog, un psiholog, din partea guvernului, factori care reprezentau toată societatea şi un episcop care reprezenta Biserica şi discutau în cele din urmă problema avortului. Oamenii aduceau întotdeauna situaţia limită: Bine Înalt Preasfinţite, să zicem că suntem de acord cu dvs., dar, totuşi, când medical constatăm că pruncul ar fi un risc major pentru mamă, ce să facem? Întâi a spus Preasfinţitul: Haideţi, totuşi, să nu discutăm despre situaţiile limită, să le luăm pe celelalte şi după ce le rezolvăm şi rămâne numai asta, o rezolvăm şi pe asta. Dar ce credeţi, le-au rezolvat? Nu le-au rezolvat. Făceau ce făceau şi se întorceau la această problemă pentru că pentru ei era asul. Era asul din mânecă, îl scoteau, pac! pe masă. Atunci Preasfinţitul, ca să le închidă discuţia, zi…

Filă de Acatist

Zorica Lațcu
Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Dulcea mea Marie.
Bucură-te, floare fară de prihană,
Albă ca argintul nopților de vară,
Spicul cel de aur veșnic plin cu hrană,
Mirul care vindecă orice fel de rană,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Ploaia cea de mană.
Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a-ngropat comoară,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Blândă fericire.
Bucură-te, mărul vieții care-nvie,
Pomul greu de roadă-n plină primăvară.
Bucură-te, iarăși, țărm de bucurie,
Dintru care curge miere aurie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară,
Sfânta mea Marie.
File de acatist Părintele Teofil Părăian: „Îmi spunea maica Teodosia că atunci când a scris poezia Fila de acatist a venit de la biserică într-o vineri seara acasă (se afla atunci la Cluj) și s-a așezat să scrie. Și a scris pat…

Despre dreptate: « La unul fără suflet, trebuie unul fără-de-lege şi la unul fără lege, trebuie unul fără suflet»

Pr. Iulian Nistea
Ecuaţia „cel fără de suflet” - „cel fără de lege”

Proverbul acesta românesc (Nr. 4597 în vol. Apa trece, pietrele rămân. Proverbe româneşti, BPT nr. 342, Bucureşti, 1966), de un bun simţ care dă frisoane, îmi pare o cugetare bună de împlântat în minte şi în inimă, ca să ne aducem aminte de el zilnic. Pentru că zilnic, acolo unde lucrăm sau pe stradă sau la radio sau la televizor sau în ziare, ne întâlnim atât cu cei „fără de suflet” cât şi cu cei „fără de lege”. Şi, din cauză că suntem scandalizaţi de nedreptăţile / fărădelegile şi cruzimile pe care le vedem şi auzim zilnic, suntem înclinaţi să fim justiţiari (ca în filme) sau să pedepsim, gândindu-ne că aceia îşi merită pe deplin pedeapsa. Ca în filmele cu „cel rău” şi „cel bun” (justiţiarul), ne bucurăm când „cel rău” este pedepsit, pentru că socotim că îşi merită pedeapsa. Totuşi, ceea ce merită unii şi alţii Dumnezeu singur ştie, pentru că Dumnezeu singur vede inima omului, şi nu jud…

Recomadare carte-Raiul vazut din chilie

Cuviosul Ioan de la Valaam
Raiul vazut din chilie

Traducere din limba rusã de Oxana Toporcean

In viziunea Cuviosului Ioan, noi nu vom fi judecati dupa numarul închinaciunilor ori al metaniilor, nici dupa respectarea formala a multora din regulile exterioare ale credintei, ci dupa dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, de care depind duhovniceste viata şi moartea noastra. Calea Dragostei, esentiala pentru a primi harul, implica însa virtutea smereniei în nenumaratele sale aspecte, asupra carora parintele nu conteneşte sa revina: cunoaşterea propriei pacatoşenii, pocainta, necontenita învinovatire de sine, iertarea, dragostea de vrajmaşi, acceptarea cu rabdare a umilintelor, neosândirea aproapelui...
Cartea de fata, astfel, cu deplin temei, poate fi socotita o vedere a raiului, din îndepartata şi smerita chilie a Cuviosului Ioan de la Valaam.
Editura Sophia

Sfant esti Dumnezeul nostru si intru sfinti te odihnesti !

Pr. Sofian Boghiu

Cuvant la Hramul Manastirii Antim, la Duminica tuturor Sfintilor

Aici, la Manastirea Antim am praznuit astazi, cum stiti foarte bine, hramul manastirii - Duminica tuturor Sfintilor. Am avut aici pe Prea Fericitul Patriarh Teoctist si doi preasfintiti arhierei - Teofan si Vincentiu. In cursul zilei de astazi, de doua ori a vorbit Preafericitul Parinte Patriarh : dupa Evanglielie si dupa sfarsitul slujbei. Intre multele lucruri importante pe care le-a spus, a evocat si trecutul acestei manastiri, mai ales din anii 1940 pana in prezent, adica de cand suntem aici. Si Parintele Patriarh era coleg cu noi aici, la Manastirea Antim, cu studentii la teologie pe vremea aceea, si cu alti colegi, dintre care multi au murit si au trecut la viata vesnica. Dumnezeu sa-i ierte ! Intre altele, a spus ceva din vremea comunista.

In legatura cu aceste lucruri din trecut vreau sa fac o marturisire, pe care multi o stiu, nefiind un secret prea mare. In perioada comunista, mai ales cand vorbe…

Cui nu-i plac trandafirii?

Ierodiacon Serafim Pantea

Nu știu să răspund la întrebarea din titlu dar m-am gândit că, în cazul în care există astfel de oameni, e bine să-i previn. Cei cărora nu le plac trandafirii e mai bine să nu vină la Mănăstirea Golia în perioada asta.

Aici trandafirii tocmai au început să înflorească și, în fiecare an, datorită modului în care sunt întreținuți, continuă să aibă boboci și flori până toamna târziu. În plus, dacă veniți pe la Golia mai există și riscul, deloc de neglijat, să auziți sute de vrăbiuțe cântând împreună cu slujba care se aude din biserică în toată curtea. "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte făr' de moarte miluiește-ne pe noi"... E drept că în acest an și șantierul este mult mai activ dar sperăm că ăsta este un semn bun, că se termină lucrările. "Dă Doamne!"... Uite și un boboc de trandafir galben și încă unul alb. "Pace tuturor!" Și ce impozantă este salcia plângătoare de lângă alee. "Dumnezeule milostiv fii mie păcătosulu…

Dragoste și durere

Ierodiacon Serafim Pantea

Cineva care ține foarte mult la mine, mi-a spus acum ceva vreme că nu putem să-i rănim cu adevărat decât pe cei pe care-i iubim. Și, aș zice eu acum, se aplică și invers, adică nu pot să ne rănească cu adevărat decât cei pe care-i iubim.
Cum ar putea să te dezamăgească până la durere și până la lacrimi cineva care-ți este indiferent? De ce l-ar durea pe cel care nu te iubește că tu ai căzut între tâlhari? Îi este mult mai simplu să treacă pe alături. Da, orice venetic poate să arunce cu pietre și unele dintre pietrele aruncate e posibil să te mai și lovească dar loviturile astea fac parte din gama „ceea ce nu ne omoară ne face mai puternici”. Dureri care trec și care nu lasă decât o vânătaie repede uitată și vindecată. Dar dacă mama îți dă o palmă pe care știi că nu ai meritat-o, sentimentul de nedreptate pune stăpânire pe tine și doare mai mult decât palma. Iar dacă ai meritat-o, ideea că ai făcut ceva ca s-o meriți te roade și mergi să-ți cer…

Imposibila fuga

Adrian Nuță

Copilaria nu este o etapa fericita a vietii. Fiind mici si dependenti, copiii nu se simt fericiti. Ei vor sa creasca mari. Sunt neajutorati si vulnerabili, au multiple nevoi pe care adultii din jurul lor, in cele mai bune cazuri, le implinesc la un nivel satisfacator.Insa toate aceste amintiri dureroase sunt reprimate. Raman amintirile frumoase si, odata ca ele, iluzia unei copilarii fericite. Asteptarea recunoasterii, nevoia de mangaieri, incurajarea insuficienta, sprijinul inadecvat, tandretea venita cu intarziere, comunicarea deficitara, ignorarea, controlul, pedeapsa neinteleasa, nedreptatea, neglijarea sau sufocarea cu afectiune, toate acestea ridica insecuritatea unui copil la cote care fac necesare masuri instinctive de protectie. Aceste masuri sunt tiparele defensive.Pentru a face fata frustrarilor zilnice, pentru a supravietui emotional, copilul dezvolta raspunsuri reactive adaptative pe moment (strategii de succes) si periculoase pe termen lung (vor…

Graţia şi eleganţa ortodoxiei

MAMA SICA ŞI MICHAEL JACKSON
Răzvan Ionescu

Despre Anastasia Popescu sau „Mama Sica”, aşa cum îi spunea toată lumea şi cum de altfel a şi rămas în memoria celor care au cunoscut-o, se ştiu astăzi destul de puţine lucruri, deşi biografia acestei autentice Doamne, amestec unic de nobleţe şi simplitate, ar merita refăcută poate într-o carte, fie şi din frânturi, câtă vreme mai există martori în viaţă.

Ceea ce ştiu e că a făcut parte din mişcarea legionară alături de multe dintre vârfurile acelei generaţii şi că a plătit cu vârf şi îndesat pentru asta. Legat fiind pe viaţă de Mănăstirea Suzana, am crescut cu povestea evadării ei nocturne din arhondaricul chinoviei în vremuri de restrişte, poveste reluată şoptit, mereu şi mereu, de maicile binecuvântate ale copilăriei mele, în ceasurile de tihnă din lungile după-amiezi de vară. Urmărită de Securitate şi aflată în refugiu la mănăstirea de pe Valea Teleajănului, tânăra Anastasia Popescu a fugit în puterea nopţii de sub ochii urmări…

Cum se poate ajunge la necredinţă

Pr. Paisie Aghioritul

- Părinte, cum se întâmplă că oameni credincioşi ajung la ateism?
- In problema aceasta pot exista două cazuri. In­tr-un caz se poate ca cineva să fi fost foarte credincios, să fi lucrat puterea lui Dumnezeu în viaţa lui prin multe fapte palpabile şi apoi să fi ajuns la o tulburare în problema credinţei. Aceasta se întâmplă, de pildă, atunci când cineva face nevoinţă fără discernământ şi cu egoism, adică prinde viaţa duhovnicească în mod sec. “Ce a făcut cutare Sfânt - să încerc s-o fac şi eu” - şi începe să facă o nevoinţă fără discernământ. Dar, încet-încet, fără să-şi dea seama, se creează înăuntrul lui un simţământ fals că, deşi n-a ajuns la măsurile cutărui Sfânt, dar pe aproape tot este. Astfel îşi con­tinuă nevoinţa. Dar în timp ce, mai înainte de acest gând, îl ajuta harul dumnezeiesc, acum începe să-l părăsească. Pentru că ce treabă are harul lui Dum­nezeu cu mândria? Aşadar nu mai poate face nevoinţă ce a făcut-o mai înainte şi se sileşte pe …

Capacităţile neobişnuite ale oamenilor cu autism

„Palatul Potala din Tibet”, al autoarei Jessica Park, cu autism.

În noiembrie 2009, a fost publicat volumul psihologului american Jill Mullin, consacrat artei pacienţilor cu dereglari ale spectrului autist, tulburări în care se înscrie autismul şi stările asociate lui. Pe lângă lucrările autorilor cunoscuţi, volumul conţine realizările unor creatori necunoscuţi, dar foarte talentaţi. Nu demult revista New Scientist a publicat câteva din acestea. Cateva imagini a acestor lucrari extraordinare le puteti vedea aici.Website: www.provita.ro
"...ce vreau sa zic: dragostea in cele mai mici manifestari nu este o chestie psihologica, nici macar morala; este legea vietii, si legea vietii aduce inviere."

Pr. Rafail Noica

Înjosirea semenului este păcat împotriva Duhului Sfânt pentru că e des-personalizare

Parintele Nicolae Steinhardt

din JURNALUL FERICIRII
Bucureşti, 1971

Păcatul împotriva Sfântului Duh: cel care nu se iartă.

Mă întreb dacă nu cumva o fi înjosirea persoanei semenului nostru — care e chip şi asemănare a lui Dumnezeu. De vreme ce dovada dragostei de Dumnezeu o facem iubindu-ne aproapele (adică făptura Sa), dovada hulei nu o dăm urându-l şi batjocorindu-l, reducându-l la rang de obiect, adică tratându-l ca şi cum ar fi lipsit de duh? Să nu fie oare creştinul în stare a pricepe ceea ce Simone de Beaouvoir a precizat atât de bine: că temeiul oricărei morale e respectarea libertăţii celuilalt, e considerarea lui ca pe o fiinţă a cărei libertate nu poate fi siluită?
Cred în quasi-identitatea acestor două cuvinte: duh şi libertate. Cred că răpindu-i omului libertatea îl lipsim de pecetea duhului.

Procedeele anchetei penale bazată pe ideea că „justiţia e o formă a luptei de clasă” şi procesele cu „mărturisiri complete”, unde omul e pus să se terfelească singur până la capătul nopţii …

Mici ganduri catre tineri

Ionut Trandafirescu

O, daca as putea sa patrund in inima unui tanar, de as putea sa ii patrund in intimitate si sa il trezesc, sa il fac sa constientizeze efemeritatea lucrurilor. De as indrazni sa il fac sa inteleaga atatea aspecte… atatea idei… O, daca as putea intra in inima unui tanar si sa strig: Nu te lasa inselat si ucis de lume! Nu incerca sa te lasi condus de ea, de atractiile ei, de logica ei. Lumea nu e ceea ce pare! Lumea e o iluzia, lumea nu poate oferi, nu poate crea. Binele ei este o mare minciuna! Iti va devora sufletul prin placeri si distractii in inceput, insa, apoi, dupa ce ti-a luat toata vlaga, toata puterea, toata-ti capacitatea creatoare te abandoneaza deznadejdii, te uita, te inunda cu complexitatea nepasarii si iti raneste asteptarile prin indiferenta! Lumea este puterea ce isi urmareste doar propriul scop. Iti foloseste expresia vitala si apoi te abandoneaza, te abandoneaza minciunii si nonsensului. Lumea e cuprinsa de tristete, plafonare si medi…

Small Pleasures (Μικρές Χαρές) 2008

Once upon a time in a country far far away a boy lived, very different from all the others. His name was Eftichis. Everything ran smoothly in his life until one day, many many years ago an incident made him see life from a different perspective. And suddenly, a big secret was revealed.

Cast:
Lefteris Eleftheriou
Evgenia Deliali

Narrated by:
Makis Revmatas

Directed by: Constantin Pilavios
Written by: Despina Ladi
Director of photography: Zoe Manta
Music by: Christos Triantafillou
Sound Design by: Teo Babouris
Mixed by: Kostas Varibobiotis
Produced by: MovieTeller films

"Ortodoxia este descoperirea lui Dumnezeu, in Liturghie Se reveleaza cel mai frumos"

"Cand auzi vorbindu-se despre un om, sa nu-ti faci o parere pornind de la acele cuvinte spuse din gura altuia, pana ce nu vei cunoaste tu omul respectiv, pana ce nu il vei vedea si nu-l vei auzi tu insuti."
Este un sfat primit in urma cu cativa ani de la o prietena buna. Mi-a prins bine sfatul asta, pentru linistea mea sufleteasca, in relatiile cu oamenii.
Desi a fost si in alte orase din tara, doar la Pitesti am reusit sa il vadpe Klaus Kenneth. Mai jos e inregistrarea.


Luni, 24 mai, a. c., de Sărbătoarea Sfintei Treimi, Klaus Kenneth a fost prezent cu o conferinţă la Piteşti. Cu binecuvântarea ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, începând cu ora 17:00, în Sala Amfiteatru a Muzeului Judeţean.

Mi-am notam cateva randuri. Redau doar o parte din ele.
"Parintele Sofronie e dragoste intrupata".
"Dragostea lipseste multor oameni,...lipseste dragostea de aproapele."
"Ceea ce lipsea fecioarelor neintelepte era dragostea"..."sa ai o inima p…

LA CAPĂTUL DURERII E DUMNEZEU - Maica Siluana Vlad

Un interviu realizat de părintele Sabin Vodă în revista “Lumea monahilor”:
Maica Siluana:
Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi.
Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale. Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizatã „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cãrui continuare este, paradoxal, bucuria.
Toată lumea ştie că bucuria este darul lui Dumnezeu, dar e paradoxal felul în care l-am dobândit, cum l-am primit, căci Dum…