Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2010

Moara de bucatarie

Caut moara:)

La noi se găsește asa ceva? Ma refer dacă exista undeva de cumpărat, ca de vazut am vazut:)

Idealul e o minciună

Este femeia mironosiţă femeia ideală?

Nu există femeie ideală. Idealul e o minciună, este o lozincă sugerată de diavol. Noi suntem nefericiţi de cele mai multe ori pentru că avem un ideal. Cine îşi alege un ideal…

Aşa se zice: toţi tindem spre un ideal.

Suntem imaturi.

Suntem bolnavi de idealuri?

Idealul e o idee, maică, noi nu trebuie să trăim după idei, noi trebuie să trăim după un model care mă face. Modelul nostru este Hristos, modelul meu este Maica Domnului, modelul meu e femeia sfântă, modelul meu este Dumnezeu care îmi dă putere să mă fac. Idealul mă face să-mi imaginez că sunt şi mă supăr pentru că lumea nu zice că sunt. Suntem foarte supăraţi că nu suntem cum ne-ar plăcea nouă să fim. Idealul e o minciună. Înţelegeţi? Şi ideile. „Eu trăiesc după ideile mele, am principii…” – eşti un om mort dacă ai principii! Principiile tale sunt puşcăria ta. Ce e aia să ai principii? Trebuie să fii viu, să ai credinţă, să zici: „Doamne, acum ce să fac? Până acum am făcut aşa. E… …

Copiii din Valea Plopului- fotografii

Se cuvine sa iau o pauza

Măcar o săptămână.

Pana atunci mai fac o recomandare de
Carte!

O promisiune

Am primis Ancutei, o prietena draga, ca voi scrie o povestioara adevărată pe care mi-a spus-o ea mai demult si acum o scriu. Doream sa v-o împărtășesc dar abia acum fac asta, ca zilele astea mi-am amitit-o. Cum? Uite asa:

In dimineața de marti m-am dus la biserica sa-i mai duc părintelui Vasile câteva numere din revista OrthoGraffiti. Părintele vorbea cu o femeie în vârstă care ținea o batista în mana și o ducea din când în când la ochi. Abia atunci mi-am dat seama ca părintele seamănă cu Ap. Pavel asa cum e reprezentat în icoane...
Bătrânica pleaca si părintele îmi face semn sa vin...S-a bucurat mult de reviste si mi-a spus ca si cei mari o citesc, nu numai tinerii.
Părintele are vocea blândă si multa răbdare...

Despre părintele Vasile mi-a vorbit mai demult Ancuta. Dar sa va spun povestioara.

O tânăra dorea sa se căsătorească si era foarte trista ca era singura. A mers la biserica si i-a spus la părintelui durerea ei. Părintele a ascultat-o cu răbdare, asa cum ii asculta pe toti ce…

Pr. Prof. Ilie Moldovan-Pe marginea prăpastiei: păcatul masturbaţiei

Pr. Prof. Ilie Moldovan

a) Caracterul penibil al masturbaţiei.

Pe prima treaptă a căderii. Primul păcat întâlnit în adolescenţă este săvârşit de unul singur. I s-a dat un nume de împrumut, onanism, provenind din Vechiul Testament de la un personaj sinistru, Onan, despre care se ştie că a fost pedepsit, săvârşind o anume fărădelege. Mai potrivită denumire este aceea de masturbaţie, pentru că fapta aceasta e delimitată şi identificată la tânărul singular. Cu ea începe ruina unui templu: „Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă va necinsti cineva templul lui Dumnezeu, îl va pierde pe el Dumnezeu, căci sfânt este templul lui Dumnezeu, ceea ce sunteţi şi voi” (I Cor. 3,16-17), ne spune Sfântul Apostol Pavel. În vreme ce tânărul linge solitar mierea de pe marginea paharului, otrava din fund stă gata să fie înghiţită. (V A 20).

Caracterul specific al masturbaţiei. Cum a putut ajunge un tânăr în starea aceasta? Poate l-a adus curiozitatea, p…

Greutatea cuvintelor

"Din gura voastră sa nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun spre zidirea cea de trebuință, ca sa dea har celor ce asculta. Sa nu întristați pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, intru Care ați fost pecetluiți..." Efeseni 4, 29

La bisericuta de lemn este un parinte care atunci cand vorbeste parca se mistuie ca o lumanare si raspandeste in jur lumina si caldura.
Azi la predica a amintit, printre altele, de vorbirea de rău a aproapelui, vorbire din care oamenii isi fac o ocupație principala, din nefericire...
*
Înjosirea semenului este păcat împotriva Duhului Sfânt pentru că e des-personalizare
Când punem etichete pe oameni...
Satisfacția de a vorbi de rău pe alții
Cuvântul - ucide sau zidește!
Puterea cuvântului
Atunci când spui cuiva un cuvânt greu, jignitor, batjocoritor, ironic , zeflemitor ești un om crud

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfânta Evanghelie după Luca
Capitolul 1

1. Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,
2. Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului,
3. Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând,
4. Ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.
5. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
6. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului.7. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
8. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,
9. A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului.
10. Iar t…

A lăuda şi a binecuvânta în dificultate înseamnă a-L căuta pe Dumnezeu

.. a lăuda şi a binecuvânta în dificultate înseamnă a-L căuta pe Dumnezeu pentru El Însuşi şi a-i iubi pe ceilalţi aşa cum sunt şi nu doar pentru nişte gâdilături psihice pe care le putem avea. Cu cât va lucra această detaşare de sine, cu atât omul va putea creşte în ataşamentul faţă de Dumnezeu şi va descoperi o iubire ne-condiţionată.
Atunci va simţi, dincolo de emoţii, ce este „mângâierea” Duhului Sfânt: Rază de lumină… Izvor de haruri… Adăpostul celor prigoniţi… Dulce răcoare… Odihnă lucrătoare… (Cântările Cincizecimii).

Prin rugăciunea de laudă, încetul cu încetul, omul se desface din centrarea pe sine însuşi.

Alphonse Goettmann – Bucuria, faţa lui Dumnezeu în om

Recomandare carte-Secretul Multumirii (Pollyana) de Harriet Lummis Smith

O carte speciala despre care am aflat de la Andreea (http://ortodoxiacopiilor.blogspot.com)
Este o carte foarte frumoasa, scrisa simplu, pentru copii, in care sunt povestite aventurile unei fetite de 10 ani, orfana.
In primul volum Polyanna se muta la matusa ei, cam ursuza si neprimitoare, dar in scurt timp o transformare va avea loc in inima ei si chiar in intergul orasel in care locuieste .http://www.scribd.com/doc/6038451/harriet-lummis-smith-pollyanna-secretul-multumirii-vol1

Apoi in volumul II ne sunt prezentate aventurile Polyannei in Boston.http://www.scribd.com/doc/23965950/Harriet-Lummis-Smith-Pollyanna-Secretul-Multumirii-Vol2

Iar volumul III ne prezinta aventurile ei ca tanara sotie:http://www.scribd.com/doc/20855048/Lummis-Smith-Harriet-Pollyanna-Secretul-Multumirii-Vol3

Examen

Azi copiii mei au examen:)
Doamne, ajuta-le!

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu cel viu, ajuta-l pe copilul acesta (numele) sa treaca cu bine aceasta incercare ce ii sta inainte. Cel ce ne-ai cerut sa fim intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii, lumineaza-l pe robul tau (numele) sa invete ceea ce trebuie ca sa fie bine pregatit la examenul care il asteapta. Tu stii ce e bine si ce e rau. In mainile Tale sunt vietile noastre. Noi, crezand ca este de folos acestui copil sa iasa incununat din aceasta incercare, Te rugam sa arati si de aceasta data puterea ajutorului Tau. Dar sa nu fie dupa voia noastra, Doamne, ci dupa voia Ta cea sfanta, ca Tu il iubesti mai mult decat noi si stii ce-i este cu adevarat de folos.

Doamne, ajuta-l pe robul Tau (numele) sa nu caute gloria lumeasca, ce este degrab trecatoare, ci sa caute vietuirea curata si sfanta, ca sa dobandeasca Imparatia cerurilor. Vietile oamenilor sunt pline de incercari. Ce folos vom avea daca vom castiga bunatatile vremelni…

Cât mai suntem, cât mai sunt, mângâiaţi-i pe părinţi

Era o dată un bătrân căruia, murindu-i soţia, copiii i-au propus să-şi vândă casa, averea şi să se mute la ei. O vreme a dus-o bine, dar cum banii bătrânului s-au cheltuit, cei din casă nu-l mai băgau în seamă, ba mai mult, le-a căzut silă şi într-o bună zi s-au hotărât să-l izgonească de acasă. Bătrânul şi-a luat trăistuţa la spinare şi la plecare i-a zis fiului: „Dragul moşului, o ultimă rugăminte mai am la tine: mergi şi mă însoţeşte pân’ la sprânceana dealului, că şi eu, cu ani în urmă, am alungat pe tatăl meu de acasă şi acolo m-am despărţit de el”. Fiul, înţelegând că tot ceea ce ai făcut ţi se întoarce într-o bună zi, a spus tatălui cu lacrimi în ochi: „Iartă-ne, tată, pentru ce ţi-am făcut, şi vino din nou acasă.”

Sf. Scriptură despre cei care nu îşi respectă părinţii
Dacă ne aplecăm cu luare aminte asupra poruncii a 5-a, observăm că Dumnezeu a așezat-o chiar la mijlocul Decalogului, i-a conferit așadar un loc central, de legătură, de trecere de la poruncile ca dat…

Recomandare carte-Iannis cel nebun pentru Hristos

Iannis cel nebun pentru Hristos (1)
Dionisie A. Makris

Editura Evanghelismos
Bucuresti, 2010

O puteti comanda online de aici .

Scrisoare pentru fetiţa cu pantofi aurii

Te ştiu de multă vreme, Valentina. Nu aveai încă 3 anişori când bunica te aducea duminică de duminică la biserică. Te-am văzut ani de-a rândul ascultând cuminte slujba, ascunsă mai mult sub strană de ruşinea celor ce nu conteneau să te întrebe câţi ani ai de eşti aşa cuminţică. Aveai pe atunci ochii curaţi şi albaştri ca cerul senin. Zâmbeai nevinovată, cu privirea mai mult în pământ, ca o floare plecată sub greutatea propriei sale frumuseţi. Când te închinai la icoane, parcă auzeam aripi de înger fâlfâind deasupra ta...

Îmi erai tare dragă şi aşa aş fi vrut să rămâi mereu!
Într-o zi însă, bunica ta a venit la biserică cu o altă fetită. Semăna mult cu tine fetiţa aceasta, dar nu erai tu. Nu era fata mea dragă cu ochii senini ca cerul. Nu era fata mea smerită şi cuminte ca o floare. Nu se mai auzeau îngeri zburând deasupra ei când se închina.

Fetiţa aceasta avea o privire împrăştiată şi rătăcea cu ochii de colo- colo fără nici o sfială. Nici ea nu ştia pe cine sau ce căuta. La slujbă nu m…

O MÂNĂ ÎNTINSĂ DIN CER

Marius Iordăchioaia

Orice suflet care nu s-a înnecat cu totul în nebunia calmă, surâzâtoare, a vieţii din reclame, orice inimă care nu s-a transformat într-un desăvârşit consumator de iluzii, orice persoană care încă mai încearcă să evadeze din statistici, tânjeşte după o mână întinsă din Cer...
... care să-l ridice pe om iarăşi în poziţie verticală, biped şi raţional. Care să-l înalţe în lumina realităţii, deasupra oceanului de ficţiune în care se scufundă încet şi ireversibil în fotoliul din faţa televizorului.. Care să-l ridice din glodul curviei, din iezerul lăcomiei, din demenţa cenuşie a plictisului...cele trei feluri de mâncare din meniul sufletesc al fiecărei zile...
Care să-l smulgă cu violenţa unei iubiri dumnezeeşti din sine: din acel "apartament" perfect "decent", desăvârşit de confortabil, dar fără ferestre şi uşi... Din acel labirint roz şi parfumat în care te rătăceşti de viaţă, numit carieră...
Care să-i ridice delicat faţa din troaca instinctelor prima…

DOUĂ GENERAŢII DE CARNE-DE-TUN - gânduri la un priveghi

După 20 de ani, adevărul despre Revoluţia din Decembrie, oricât de crud, poate fi spus: nu mai stârneşte, oricum, nici o emoţie. Energia care ar fi transformat acest adevăr într-o revoluţie reală, lăuntrică, s-a consumat în cele două decenii care au trecut: evenimentul s-a prescris emoţional...

În decembrie 89 cel care a preluat puterea asupra poporului român a fost Televizorul. Eroii de atunci au fost primii lui figuranţi, iar politicienii, primele staruri: prin ei Balaurul roşu a dat puterea sa icoanei Fiarei, aşa cum prezice Apocalipsa... Dictatura nu s-a sfârşit: doar s-a sublimat...

Adevărul despre evenimentele din decembrie 89 nu eliberează pe nimeni... Eroi sau terorişti, curajoşi sau "fraieri", tinerii din cimitirele Revoluţiei, tot morţi rămân... Ei au fost carnea-de-tun a revoluţiei: tinerii de azi sunt carnea-de-tun a integrării în U.E., a globalizării... Singura diferenţă dintre aceste generaţii este că celor dintâi le-a fost stimulată altă zonă corticală şi altă g…

De ce ţipă oamenii unii la alţii, mai ales când se ceartă?

„Într-o zi, un înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? – întrebă din nou înţeleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor, suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foart…

Puterea duhovniceasca a deznadejdii- Pr. Savatie Bastovoi

Conferinta sustinuta de Parintele Savatie Bastovoi in cadrul Serilor duhovnicesti din Postul Craciunului 2003 la Alba Iulia.

Prima parte



Avem în Scriptura se pare, ca la Înțelepciunea lui Solomon, deci când spun: “Iata am pus înaintea ta, doua cai: viata si moartea. Alege!” Si Părinții noștri ne vorbesc si despre puterea omului de a-si stăpâni si de a folosi aceste puteri. Aceasta o vedem mai ales si mai pe larg desfășurată în tratatul “Despre om” al Sfântului Grigorie al Nissei, în care el vorbește despre felul în care pornirile bune ale omului devin altceva și ne învață drumul înapoi, spre echilibrul bun al nostru; în care patima trupeasca, curvia poate si trebuie sa ajungă la iubire de frumos; în care lenea si frica trebuiesc crescute spre blândețe, si asa mai departe.
Eu cred ca și DEZNĂDEJDEA, care atât de adânc ne macină pe toți, poate fi îndreptată si folosita spre binele nostru. De ce am pornit aceasta discuție? Pentru ca aceasta nu este o vorbărie abstracta. Toti știm realita…