Se spune că nu este bine a judeca nevoințele altora după măsurile noastre, fie ele – și unele și altele – mai mari sau mai mici. În conferințele sale, vorbind despre punctele critice ale rezistenței noastre sufletești și duhovnicești, Părintele Rafil Noica pomenește despre catargul de care trebuie să ne ținem până trece vijelia, împotriva căreia oricum nu avem puterea de a mai lupta. Sau, pe marginea prăpastiei fiind mereu, când simțim că nu mai putem, să ne facem un ceai și să ne învelim cu o pătură. Este o mare dovadă de smerire și asta, să acceptăm că suntem depășiți de toate luptele în care ne-am angajat și să căutăm un loc de odihnă, până trece vijelia. Este un cuvânt de folos duhovnicesc primit de la Părintele Sofronie, și confirmat de Sf. Siluan Athonitul, într-o discuție privată între cei doi.
Preluat de aici.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Rugăciunile începătoare: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Împăr...
-
Dragii mei, vin cu o rugăminte pe care nu am făcut-o niciodată până acum. De data asta, eu am nevoie de ajutor pentru a repara acoperișul...
-
La 12 ani de la trecerea la Domnul a lui Virgil Maxim Joi, 19 martie 2009, ora 22.00, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa „...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu