Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2012

O pauză e bine-venită

Frumuseţea nu este o ocupaţie

Vlad-Ioan Tăuşance

Mama mea are vârsta Madonnei. Din câte ştiu nu a scos niciun videoclip în ultima vreme şi nici nu a apărut pe coperta de la Vogue. Nu merge la sală şase ore pe zi, nu are instructor de yoga şi nici stilist. Nu face din frumuseţe un job cu normă întreagă, dar o practică cu succes în fiecare zi.

Să te raportezi la un star, un fashion icon sau un supermodel când vine vorba de frumuseţe este ca şi cum te-ai raporta la Usain Bolt când îţi cronometrezi joggingul de dimineaţă. Nerealist, frustrant şi periculos pentru viaţa ta socială. Pentru că ajungi să confunzi o meserie cu o preocupare. Pentru că îţi asumi benevol presiunea unei imagini pe cât de perfectă, pe atât de iluzorie. Cu toate astea în fiecare week-end în majoritatea cluburilor par să se organizeze preselecţii pentru Miss România sau, după caz, castinguri pentru industria porno. Orice petrecere, de la tăierile de moţ la chefurile de Crăciun, adună mase amorfe de fete şi femei prea ocupate cu propriul aspect pent…

Întinde o mână de ajutor oamenilor din Glodeanu

Asociaţia Orthograffiti

Fotografiile din acest articol au fost făcute de Ciprian Sterian de la Observatorul Buzoian. Din imagini se vede greul prin care trec acești oameni. După ce o bătrână și nepotul ei au rămas fără casă, a urmat valul de ninsori care a paralizat întreaga zonă. Oamenii au rămas fără apă, curent și alimente, iar mulți dintre ei nici nu au putut ieși din casă deoarece stratul de zăpadă ajunge până la streașini în unele locuri. Utilajele părăsesc zona imediat după plecarea televiziunilor, iar drumurile sunt blocate din nou. Părintele Marian Tudor încearcă din răsputeri să ajute întreaga comunitate, mai ales oamenii în vârstă, bolnavi și izolați.

Doamna Nicoleta Țintea a lansat un apel pentru sprijinul oamenilor din Glodeanu, la care ne alăturăm și noi. Până miercuri, 22 februarie se colectează lumânări, legume ( cartofi, fasole, ceapă, morcovi) și alimente neperisabile (ulei, făină, drojdie, mălai, zahăr, orez, paste, biscuiți, bulion, conserve, zacuscă, borcane cu mază…

De cine mi-i mie dor

Mi-i dor de ciobanul din Mioriţa, iac-aşa! Ciobanul ăla care nu se plânge, pentru că nu-i un plângăcios.
Asemenea oameni sunt puţini. Plânsul de milă a ajuns sport naţional printre români.

Slavă Domnului că nu-l practică toţi!

Bun de citit

De ce a fost mai bine în iarna lui '54

''În week-end l-am sărbătorit pe prietenul mamei, care a împlinit 84 de ani. De fapt a fost o combinație de tort cu colivă, pentru că mama a făcut totodată și o mică pomană pentru morții familiei. Oricum nu despre asta voiam să vă povestesc, ci despre amintirile celor doi (el 84, ea 70 de ani) din celebra iarnă a lui 54, la care se tot face trimitere zilele astea.

Ne uitam toți la apocalipsa albă de la TV și mama s-a revoltat la vederea unei muieri din Buzău care se isteriza la cameră, cu doi cârnați în mâini, ocărând primarul, sistemul și tot mapamondul că ea nu are cum să-și hrănească familia din puținul primit ca ajutoare. „Păi cum să n-ai tu, femeie în toată firea, ce mânca iarna în casă, dar ce gospodină ești tu?! Înseamnă că e ultima puturoasă a satului dacă așteaptă de la lume”, conchide mama cu năduf.

Apoi a început să ne povestească cum în iarna lui 54 avea 13 ani și că într-adevăr casa și toate acareturile au fost îngropate …

O poveste

Vreau să-mi împărtăşesc bucuria – povestindu-vă o idee utilă şi frumoasă. Nu eu am compus-o. Doar am auzit-o. Nu este o simplă idee, ci o idee ce a luat forma unui basm. Deci, ascultaţi.

Un rege, împreună cu soţia şi fiica a plecat într-o călătorie pe mare. Nava lor a fost prinsă într-o furtună şi fiind lovită de valurile puternice, s-a scufundat. S-a pierdut în valurile mării întreg echipajul, dar Dumnezeu a salvat viaţa regelui şi a familiei sale. Ei au fost aruncaţi la ţărm, şi acolo, îmbrăcaţi în zdrenţe, ca nişte cerşetori, au purces în căutarea unui adăpost. Nici unul dintre ei nu a îndrăznit să aducă aminte, că este de viţă nobilă. Dar şi cine ar fi crezut în cuvintele a trei cerşetori? Ar fi părut ridicol, dar poate chiar ar au putut fi şi bătuţi. La urma urmei, nu toată lumea îi iubeşte pe cei săraci, iar cerşetorii aroganţi nu sunt suportaţi de nimeni.

Aşa s-a întâmplat ca unul din locuitorii acestei ţări i-a adăpostit pe aceşti nefericiţi, şi le-a propus să-ţi câşti…

Tânără, singură şi mamă

Aflate în situația ei, multe tinere aleg avortul. Li se pare singura cale să scape de ”pacostea” de a avea în grijă un suflet. Nu realizează că este o crimă, că omul are o identitate din momentul concepției lui. Copilul, care ”poartă” vina iresponsabilității lor, trebuie să plătească cu viața. Și totuși, există și tineri, ca Andreea, care au ales viața. Pentru unii ca aceștia, nașterea este firescul și împlinirea vieții, miracolul ei perpetuu.

Numele meu este Andreea și am 22 de ani. Am avut o relație, de aproape trei ani, cu un băiat pe care l-am iubit enorm, însă dragostea s-a stins subit, în urma scenelor de gelozie și comportamentul lui schimbat în mod radical. Când am început relația, eu eram fecioară și așteptam momentul potrivit pentru a începe un raport intim cu el. Între timp, el se schimba din rău în mai rău, motiv pentru care eu amânam ‘momentul’, în speranța că el își va reveni și va fi așa cum îl cunoscusem. Mă judeca aspru din cauza locului de muncă pe care îl aveam, și …

Zestrea nefastă a omenirii la început de mileniu

Părintele profesor ILIE MOLDOVAN

Un nou apel la Hristos, „doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre”
I. Premise privind fenomenul avorţionist contemporan

La începutul celui de-al treilea mileniu de creştinism, legenda paleo-creştina “Quo vadis” dobândeşte un plus de semnificaţie. Întrebându-L Sfântul Apostol Petru, în acest nou început de veac pe Mântuitorul Iisus Hristos, pe care-L întâlneşte în mod tainic, în drumul izgonirii lui din Roma: “Quo vadis, Domine?”, Iisus, cu crucea pe spate, cu haina plină de sânge şi înlăcrimat, îi răspunde: “Mă duc să mă răstignesc a doua oară în cetatea din care tu, Petre, ai fugit!”. Răstignirea lui are drept motiv cel mai grav dintre toate păcatele pe care le-a cunoscut cândva omenirea, cu un caracter totodată opresiv şi sinucigaş: pruncucidere comisă de către mama care a zămislit copilul. La începutul creştinismului, trei păcate erau considerate a fi cele mai grave: apostazia, uciderea şi desfrânarea. Avortul, despre care vorbim, pare a fi sintez…

Recomandări

Jurnal scoţian. 9 februarie. Blugii lui Emanuel şi sfîrşitul civilizaţiilor

Pr. Ioan-Florin Florescu 

Mi-am încasat zilele trecute o oală de lături în cap, din alea de-ale noastre, aduse din țară cu avionul, că doar nu pot lipsi din bagajul niciunui mitocan român care trece Canalul. Vorba lui conu’ Leonida: Să te ferească Dumnezeu de furia poporului! Un confrate vigilent și iute nevoie mare s-a enervat pe mine, pentru că, într-o postare mai veche din Jurnal, am îndrăznit să spun că tineretul român, la terminarea liceului, este dezorientat și lipsit de șanse. Nu sînt patriot, care va să zică, m-am vîndut scoțienilor, voiesc dezbinarea neamului, mă-nțelegi, iar colac peste pupăză, mi-o trîntește sicofantul, lumea vorbește că vin în blugi la sfînta biserică.

Cu ultima, chiar mi-a zis-o bine de tot. Adevărul e că umblu în blugi de cînd mă știu. Acum, să nu vă închipuiți că la biserică merg în blugi. La biserică merg cu reverenda preoțească, dar e drept că sub haina neagră port uneori blugi, fără să mă fi gîndit (pînă acum) că se uită cineva sub fusta mea.

Ultima …

Unde se ascunde azi Hristos?

Unde se ascunde azi Hristos, de lumea nu-L vede, nu-L cheamă, nu-L recunoaşte, nu-L ascultă?
Nu se ascunde, dragul meu, e aici, printre noi, veşnic prezent. Noi sîntem cei care ne ascundem de El, care nu-L vedem. Lumea e aceea care nu vede, nu cheamă, nu ascultă. Împărăţia cerurilor, a spus, nu e nici aici, nici acolo, e înlăuntrul nostru. În sarcina noastră va fi să-L căutăm şi să-L aflăm. Dacă gîndim că vom da de El în cutare punct ori cutare colţ de stradă nu-l vom întîlni în veci. Grija noastră, şansa noastră, stă în a ne deschide ochii… A ni-i deschide larg.
Nicolae Steinhardt

Recomandare carte- ''Diavolul din pahar. Amintiri din iadul beţiei'', Ciprian Voicilă

Cartea se găseşte la librăriile Sophia şi Evanghelismos.

Prefaţa editorului

Pentru mine, cartea de faţă nu are aproape nicio legătură cu consumul de alcool. Deşi vorbeşte despre aşa ceva. Am citit-o cu emoţie, întrucât, din copilărie, resimţeam un fel de alergie faţă de beţie şi faţă de beţivi. Şi cartea m-a surprins. Nu numai prin faptul că este una dintre primele confesiuni aşternute în scris de un fost prieten al paharului, ci şi pentru că prezintă, uneori cu lux de amănunte, ce este în mintea unui om căzut în patima beţiei. Şi te ajută să înţelegi că acesta este tipul de client, de pacient, de target principal al întrupării Fiului lui Dumnezeu pe pământ: Hristos S-a făcut om pentru a-i mântui pe păcătoşi, pe cei prinşi în ghearele diferitelor patimi.
Mi-era puţin teamă că autorul, în partea a doua a cărţii, va avea tendinţa de a se juca cu focul, lăudându-se că a scăpat definitiv de patima beţiei. Nu a fost aşa. Ci, pur şi simplu, el mărturiseşte cum Hristos i-a întins mâna, într-u…

Să fim atenţi la durere

Maica Siluana
(fragment)

Un cuvânt aş mai zice, drag mie şi folositor şi pentru cei din lume, şi pentru măicuţele mele: „să fim atenţi la durere, maică”! Dumnezeu a pus în noi mila Lui. Mila Lui şi dragostea Lui este durerea noastră. Când te-o durea ceva, să ştii că I-ai simţit iubirea şi mila. A pus-o special ca să nu mai stai acolo unde stai.
Şi am o metaforă foarte nesofisticată şi neartistică, pe care o folosesc mai ales cu copiii: dacă omul ajunge cu fundul pe o plită încinsă, în loc să sară de acolo, că îl frige – Dumnezeu a pus durerea, ca să sară, să se dea jos – omul (de astăzi, mai ales) a ales să se revolte împotriva plitei: „De ce frige aşa de tare?” Să-l dea în judecată pe cel care l-a împins şi a căzut pe plită, să ceară substanţe ca să nu simtă arsurile şi durerile, să înghită ceva să nu-l doară fundul, şi pe urmă să nu-l doară tot trupul care se arde, care se topeşte. Ăsta este iadul, asta este refuzul lui Dumnezeu. Crucea este doar această onestitate: să te dai jos de…

Bărbatul dă mereu vina pe femei, iar femeia pe diavol sau pe diferitele “fructe” interzise de Dumnezeu din motive de El știute!

Dau vina pe Dumnezeu pentru ceea ce este, cu gândul că ce nu este ar putea fi, dacă El ar vrea...

Am vreo câteva zile de când meditez la un mesaj mai vechi în care îi răspundeați cuiva cu privire la urmările căderii asupra bărbatului și femeii în mod specific, fiecăruia. Mi-a atras atenția Bărbatul dă mereu vina pe femei, iar femeia pe diavol sau pe diferitele ''fructe'' interzise de Dumnezeu din motive de El știute!
Poftim lipsă de originalitate! Şi eu care mă gândeam că e o virtute că nu mai dau vina pe el (orșicât, m-am prins că altcineva, mai puternic și mai rău, îi șoptește chestii de mă tulbură pe mine)... Şi apoi, problema mea nu e că altcineva aruncă momeala, ci că eu o primesc și nu-mi asum faptul că o primesc.
Azi am trăit o furie foarte puternică. Mi-a venit așa, din nou, un gând de genul "ce frumos ar fi dacă...". Zilele astea mi-a tot răsunat în minte, ce ați spus referitor la lupta cu gândul, la a nu primi momeala. Şi m-a apucat o furie azi când…

Despre rugăciunea din fiecare seară

Claudiu Răducu
(Sursa foto: Daniel Penciu)
Din experienţa grădinarilor putem învăţa cum se pun semintele, cum se altoiesc lăstarii şi cum se îngrijesc plantele şi cum se recoltează fructele.
La fel din experienţa sfinţilor locuiţi de har din cer, care au dovedit eficienţa metodelor lor prin minuni pentru putinţa noastră de înţelegere, avem seturi de rugăciuni concepute pentru a fi funcţionale cu fiinţa noastră. Astfel ei ştiu că există o ciclicitate, un ritm, o respirare a vieţii şi implicit un ciclu de refacere informatică a tot ceea ce ştim că intra în componenţa întregii creaţii.
La baza a toată structura fizică stau, de fapt, structuri de energie condensate, dupa cum spun specialiştii în fizica cuantică. La baza structurilor energetice care susţin ceea ce vedem stă informaţia. Aşadar dacă înnoim ciclic informaţia croşetam baza, albia în care se întrupează realitatea. Pentru aceea sfinţii au gândit, sub îndrumarea lui Dumnezeu, rugăciunile ciclice. La fel cum mişcările repetate şi co…

E un rost în toate

Chiar dacă-ţi face rău toată lumea, să nu zici: ”Acesta mi-a făcut rău…!”. Nu ţi-ar fi făcut nimic dacă n-ar fi îngăduit Dumnezeu. Iar El a lăsat aşa lucrurile pentru că aveai nevoie de suferinţă.
Atunci când suferinţa nu ne mai este necesară, Dumnezeu o ia de la noi. Dacă ea continuă, dacă rămâne, înseamnă că ne este de folos.
Arhim. Simeon Kraiopoulos