Când părinții tăi îmbătrânesc

După ce zice: „Să iubești pre Domnul Dumnezeul tău, și pre aproapele tău”, bine adaugă Legea: „Cinstește pre tatăl tău și pre muma ta”.

Aceasta este prima treaptă a dragostei, căci Dumnezeu a vrut ca ei să fie mai marii tăi. Cinstește-i slujindu-le, ca nu cumva să-i jignești: nici măcar cu o privire nu se cuvine rănită dragostea părinților.

Dar puțin lucru este a nu-i răni. Cinstește pe părinții tăi, căci Fiul lui Dumnezeu Și i-a cinstit pe ai Săi. Ai citit că „era supunându-Se lor”: dacă Dumnezeu S-a supus robilor, cum trebuie să te supui tu părinților? Cinstea și pe Dumnezeu Tatăl, așa cum nimeni nu L-a putut cinsti, încât S-a făcut ascultător până la moarte (Filip. 2, 8).

Nu răbda, fiule, ca mila altora să-i hrănească pe părinții tăi; nu răbda ca posturile săracilor să le asigure hrana părinților tăi. Dacă nu le porți de grijă de drag și ca să-ți fie bine, măcar de rușine hrănește-i tu, fiule, sau tu, fiică.

Nu-ți crapă obrazul dacă, intrând tu în biserică, maica ta bătrână întinde mâinile către alții și, trecând pe lângă ea fiica, cere pomană de la străini, pe când tu pășești cu capul sus și saluți din priviri, vânturându-ți haina,cerceii, brățările și inelele?

Dar dacă-și întoarce cuvântul spre tine, cerând datoria firii, prețul hranei pe care ți-a dat-o, mâinile tale care-i datorează slujire celei ce te-a născut? Ce-i vei răspunde?

Sf. Ambrozie cel Mare, Tâlcuire la Evanghelia după Sf. Luca, VIII, 74 (PL 15, 1788) - Traducere de Marius Ivaşcu

Ortodoxie şi viaţă