Când am o inimă bună şi comuniune cu Dumnezeu, atunci mă bucur şi pot să
văd inima celuilalt. Înţeleg ca X este bucuros, în timp ce Y are pe cel
viclean într-insul, are gânduri, păcate. Văd chiar şi copilăria lui,
naşterea lui, toate se văd în oglinda inimii mele. Aceasta este harisma duhovnicească pe care o primeşte omul curat. (…)
Când cineva are rugăciune şi trăieşte o viaţă duhovnicească, îndată ce
se apropie de el vicleanul demon sau ceva rău, îl simte imediat, îl
vede, îl percepe. Dimpotrivă, cel ce trăieşte în păcat nu înţelege
nimic. Viaţa lui este împrăştiată peste tot, toate din el sunt
destrămate de puterile cele viclene, în timp ce el crede că toate îi
merg bine. Nu are discernământ.
Sfântul Isihie îşi continuă ideea şi ne descoperă faptul că este cu
putinţă ca cineva sa-l înţeleagă pe cel bun, pe omul duhovnicesc, şi să
se bucure de tovărăşia lui. Duhurile comunică între ele. Astfel, omul duhovnicesc îl inţelege pe cel duhovnicesc, iar cel păcătos îi vede ca păcătoşi pe toţi ceilalţi.
(Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Sfântul Isihie. Cuvânt despre trezvie, Editura Sf. Nectarie, p. 178)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Rugăciunile începătoare: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin. Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! Împăr...
-
Dragii mei, vin cu o rugăminte pe care nu am făcut-o niciodată până acum. De data asta, eu am nevoie de ajutor pentru a repara acoperișul...
-
La 12 ani de la trecerea la Domnul a lui Virgil Maxim Joi, 19 martie 2009, ora 22.00, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa „...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu