Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2014

Cum distruge alcoolismul creierul uman

Cum pot să se schimbe oamenii care beau?

Numai renunţând total la băut. Împotriva băutului există un singur leac: abstinența. Beţia este o boală, sufletească şi trupească, dar este în primul rând o boală duhovnicească. Este duhovnicească pentru că este o lepădare de Dumnezeu şi o închinare la idolul numit alcool.

Aveţi grijă, oameni buni, alcolismul este o bolă ucigătoare şi este un adevărat flagel şi la noi în lume. Alcoolul atacă creierul. Îl găureşte pur şi simplu. În ultima fază arată ca un burete găurit. Şi el nu ştie ce e cu el, şi neagă până moare dacă nu e ajutat.

(Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, v.II, Editura Doxologia,2009, p.222-223) Doxologia.ro

„Când ne părăseşte Domnul, atunci ne părăsesc şi prietenii cu toţii”

Un cuvânt de folos de la Sfântul Maxim, foarte potrivit astăzi (şi poate totdeauna), când nimeni nu e scutit de necazuri şi încercări. „Să ne dăm pe noi înşine Domnului în întregime, ca să-L primim pe El întreg. Să ne facem dumnezei pentru El. Căci pentru aceasta S-a făcut om, fiind Dumnezeu şi Stăpân prin fire. Să ascultăm de El, şi va birui fără greutate asupra vrăjmaşilor noştri. «Dacă poporul Meu ar fi ascultat de Mine, zice, dacă Israel ar fi umblat în căile Mele, aş fi umilit până la nimicire pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea asupra celor ce-i necăjesc pe ei» (Ps. 80, 12-13). Să ne punem toată nădejdea noastră numai în El şi să aruncăm toată grija noastră numai asupra Lui, şi ne va mântui pe noi de tot necazul, şi toată viaţa ne va hrăni El Însuşi.Să iubim pe tot omul din suflet; dar să nu ne punem nădejdea în niciunul dintre oameni. Căci câtă vreme ne susţine Domnul, ne înconjoară toţi prietenii, şi toţi vrăjmaşii noştri sunt fără putere. Când însă ne părăseşte Domnul, atu…

A fi cu Dumnezeu înseamnă să pornesc de la mine, așa cum sunt acum în cele din afară și să învăț să fiu cu El, oriunde aș fi și orice aș face

"Lăsarea în voia lui Dumnezeu înseamnă tocmai această schimbare de atitudine (metanoia = răsturnare, înnoire a minții), această renunțare la control și la asigurarea că „de vom face așa va fi bine”. Mântuirea ține de a fi: De vom fi cu El, ca El, ne va fi binele după care tânjește inima noastră în adâncul ei. A face este important ca mărturie că suntem cu El. Nu ne mântuim fără faptele iubirii pentru că ne făcând aceste fapte înseamnă că nu suntem cu El și El nu e primit în noi ca Domn și Stăpân, ci suntem conduși tot de voia noastră răzvrătită, care caută „binele pe care îl știe ea mai bine”! În același timp a fi cu El, înseamnă să pornesc de la mine, așa cum sunt acum în cele din afară și să învăț să fiu cu El, oriunde aș fi și orice aș face... Dacă mântuirea mea ar depinde de circumstanțe exterioare aș fi în mare pericol dar și lipsit de libertate și responsabilitate. Condițiile exterioare ne determină să fim bolnavi, așa cum suntem acum, ne pot ajuta sau pune piedici, pot în…

Sfantul Nectarie la volan

Stiu ca sfintii stiu de toate si ajuta in orice ii este omului de folos. Stiu fizica, informatica, matematica, limbi straine, sunt minunati medici chirurgi, ingineri, arhitecti, pictori, experti in potriviri minunate de intamplari din viata omului. Dar eu imi doream sa gasesc un sfant care stie conduce. Bine, orice sfant te poate ajuta sa inveti sa conduci, dar eu imi doream sa citesc, sa aflu ca exista un sfant care conduce masina. Cand am gasit istorioara aceasta am stiut ca l-am gasit. Da, este vorba de Sfantul Nectarie. Am preluat-o si o redau mai jos.
 (N-am luat examenul auto, dar stiu ca Sfantul Nectarie si Maica Domnului m-au ajutat si au fost cu mine in ziua aceea. Dumnezeu si ingerul pazitor sunt cu mine de fiecare data cand ma urc la volan. Asta stiu sigur.)

 Întâlnire cu un taximetrist
O nouă minune a Sfântului Nectarie
Sursa: http://www.pemptousia.ro/2014/01/intalnire-cu-un-taximetrist/?st=sfantul%20nectarie

Îmi zice cineva cu câteva zile în urmă: Părinte, n-ai mai scris nim…

Păcatele nemărturisite

"Cu păcatele nemărturisite are Dumnezeu altă socoteală; tot socoteală milostivă, însă pe noi ne ustură. Știind Dumnezeu nătângia (prostia, nerozia, neghiobia) noastră, nu ne lasă părăsiți în întunericul necunoștinței, ci ne trimite necazuri sau pocanie (canon) fără voie. Asta-i ispășirea de nevoie: dureri, pagube, vrajbe, tulburări, copii slabi și orice altă suferință.
Ispășirea de nevoie e de obicei mai aspră decât ispășirea de bunăvoie, pentru că și păcatele nemărturisite sunt mai grele decât cele mărturisite de bunăvoie. Cu toate acestea, tu, în neștiința ta, te poți împotrivi rânduielii lui Dumnezeu și ceea ce îți trimite Dumnezeu spre ispășire să strici și să întorci spre mai mare osândă - căci toate le poate Dumnezeu fără tine dar ca să te mântuiască din lumea aceasta nu poate fără tine. Nici tu nu te mântuiești fără mâna lui Dumnezeu și nici Dumnezeu nu te ridică dacă nu-I întinzi și tu mâna. Destul îți este că te cercetează mereu și atât de mult te roagă!"

Pr. Arsenie …