Când nu mai avem pretenții, tot ce trăim devine dar.

„Când nu mai avem pretenții tot ce trăim devine dar. Și este posibil pentru că încetăm să mai dorim ca lucrurile să stea așa sau altfel și toată puterea noastră de dorire se îndreaptă spre noi înșine. Noi să fim așa cum ne-a gândit şi ne dorește Creatorul. Și putem fi așa numai dacă-L primim și-L lăsăm să lucreze în toate cele ale noastre: în oboseală, în furie, în dezamăgiri, în frici, în pofte, în bucurii și realizări… Noi să alegem Viața pe care ne-o dă El, așa cum ne-o dă El și restul vine de la sine și e cu totul și cu totul altfel pentru că izvorăște din Viață. Și toate cele care erau, sau ne duceau spre moarte, devin locuri de întâlnire cu El, Dumnezeu, cu noi înșine, cu aproapele și cu toate cele dimprejurul nostru.

Și viața încetează să mai fie o înșiruire de evenimente și experiențe, devenind apă vie, curgătoare și conștient sensibilă la Prezența Lui în toți și în toate. Și ce e mai minunat este că nu dispar nici oboseala, nici boala (care au și ele rostul lor în această lume), nici necazurile, ci devin întâlniri de dragoste. Oricine șţie ce cumplită e oboseală când urâm și ce minunată e când iubim! Și oricine poate gusta din bunătatea lui Dumnezeu prezentă în orice circumstanțe exterioare. Bunătatea vine de la Dumnezeu, din Dumnezeu și numai prin inima omului, a fiecăruia în parte!”

Maica Siluana

Toate cele frumoase sunt în Hristos

Viața fără Hristos nu este viață. Dacă nu vezi pe Hristos în toate lucrările și gândurile tale, înseamnă că ești fără de Hristos. El este tot ce e mai bun și mai frumos, e totul. Ne strigă mereu: „Sunteți prietenii Mei, oameni buni, de ce nu pricepeți? Suntem frați! Eu nu vă ameninț cu iadul, ci vă iubesc! Vreau să vă bucurați împreună cu Mine de viață!”. Așa este Hristos! Nu îmbufnat, nici supărat, cum e omul chinuit de gânduri și presiuni ce l-au rănit de-a lungul vieții. Hristos e viața nouă, El e totul. Bucuria, viața, lumina cea adevărată care-l veselește pe om și-l face să zboare, să sufere pentru toți, să-i dorească pe toți, împreună cu el, aproape de Hristos. Iubiți-L pe Hristos și nu râvniți nimic decât dragostea Lui. Toate cele frumoase sunt în Hristos. Departe de Hristos nu e decât mâhnire, melancolie, furie, supărare, amintiri ale loviturilor vieții, ale presiunilor și greutăților de tot felul. 

Sf. Porfirie Kavsokalivitul

Fără dragoste, nici cel mai bogat om nu va fi fericit pe acest pământ

”Dragostea nu se transmite genetic, de la înaintaşi, ca frumuseţea, culoarea ochilor, forţa fizică şi talentele. Ea nu poate fi moştenită ca averea unchiului bogat. Nu poate fi cumpărată cu bani - dimpotrivă, bogăţia este o mare piedică în calea ei, fiindcă adesea cel bogat nu e iubit cu sinceritate, ci îi sunt iubite bogăţia şi influenţa lui. Pentru bani, pentru bunuri materiale, nimeni nu va iubi pe nimeni. Dragostea se obţine doar prin efortul şi nevoinţa noastră personală. Ea poate fi, desigur, dată ca dar - însă, şi atunci, dacă nu vom aprecia acest dar, dacă nu-l vom păzi şi sprijini, el ne va fi luat nu după multă vreme.

Dragostea este singura valoare adevărată - toate celelalte vin pentru o vreme. „Iubirii îi sunt supuse toate vârstele”: într-adevăr, iubesc şi copiii, şi oamenii maturi, şi bătrânii, şi aceasta le dă tuturor fericirea adevărată. Şi credinţa, şi nădejdea sunt manifestări ale dragostei. ÎI credem pe Dumnezeu fiindcă ÎI iubim, îl credem pe omul iubit şi nădăjduim că şi el ne iubeşte la rândul său.

Fără dragoste, nici cel mai bogat om nu va fi fericit pe acest pământ. Chiar dacă, la un moment dat, se simte foarte confortabil, e mulţumit şi se gândeşte că o să trăiască şi fără dragoste, tot vine, mai devreme sau mai târziu, momentul când înţelege că e sărac şi nefericit, întrucât nu îl iubeşte nimeni. Banii, fabricile şi aşa mai departe nu le va lua cu el în veşnicie, pe când dragostea rămâne cu omul întotdeauna.

Scriitorul englez James Herriot, care a fost medic veterinar, descrie un fermier de condiţie materială modestă, care stătea în mica sa bucătărie, înconjurat de soţie şi de copii, într-o atmosferă plină de dragoste, şi spunea: „Ştiţi, acum sunt mai fericit decât orice rege!”. Iată fericirea adevărată: să iubeşti şi să fii iubit!”

(Pr. Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu Vlas, Editura Sophia, București, 2014, pp. 69-70)

Fragment preluat de aici.

Iubind un psihopat

Psiholog Ana Riciu

Bob Marley spunea ca cel mai mare las este cel care trezeste dragostea unei femei fara nici o intentie de a o iubi. Acesta este un comportament specific psihopatului. Si nu doar de intentie este vorba, ci de o reala incapacitate a persoanei de a iubi.

Sa vedem la ce ne referim atunci cand folosim termenul de psihopatie. Descrisa ca fiind o boala psihica, psihopatia este caracterizata prin tulburari de afectivitate, de comportament sau de caracter si are ca semne lipsa empatiei, a vinovatiei si a remuscarilor. Altfel spus, exista disfunctii la nivelul psihicului, de fapt al creierului, spre exemplu disfunctii ale amigdalei, ale cortexului prefrontal si ale altor parti ale creierului. Cum ajunge o persoana sa dezvolte o astfel de boala? Desigur, poate fi explicata in parte prin mostenirea genetica, pe de alta parte, printr-o copilarie foarte traumatizanta sau intamplari extrem de traumatizante inca din perioada copilariei si mai ales venite din partea celor care ar trebui sa iubeasca copilul iar nu sa-l abuzeze – parintii sau ingrijitorii. Prin urmare, atunci cand un psihopat iti povesteste despre trecutul sau traumatizant, exista probabil si mult adevar, insa el iti va povesti aceste lucruri intr-o forma prin care adesea urmareste sa te manipuleze.

In acest articol ma refer la psihopati folosind genul masculin, in parte si pentru ca incidenta psihopatiei este ceva mai mare printre barbati, insa o regasim foarte adesea si la femei. Desigur, exista particularitati ce tin de gen, insa trasaturile generale se regasesc la ambele sexe.

Șarmant, manipulator, mincinos.
Te stii o persoana cu un suflet cald, daruitoare, poate lipsita de incredere in tine? Exact ceea ce cauta un psihopat si ceea ce va exploata din tine!

Te-ai simtit acaparata sau vanata inca de la inceputul relatiei? Se spune ca relatia cu un psihopat este ca o rapire pentru ca efectiv simti ca persoana vine asupra ta ca un vultur care-si acapareaza prada.

Ti-a vorbit despre casatorie (in mod direct sau subliminal) inca de la prima intalnire?

Este sarmant, atat de plin de incredere in sine incat aproape ca nici nu observi cum iti diminueaza si dramul de incredere pe care tu il mai aveai in tine? Sa tii minte ca oamenii care au cu adevarat incredere in ei, iti vor spori si tie increderea in tine, nu ti-o vor diminua !

Te-a facut sa te simti ca o mica printesa sau, mai bine spus, ti-a creat acea senzatie? Pentru ca Da, psihopatii se pricep sa-ti creeze senzatii ca sa te cucereasca, evident. Ti-ai pus vreodata intrebarea ca ceea ce ti se intampla este prea frumos ca sa fie adevarat?

Iti cunoaste calitatile si visele si indrazneste sa ti le exploateze, promitandu-ti si luna de pe cer?

Neurologic, incapabil de empatie.

Psihopatii sunt sensibili la gandul de durere, dar sunt incapabili de a se pozitiona in pielea celuilalt, si de a simti durerea celuilalt. Un studiu realizat in 2013 la Departamentul de Psihologie al Universitatii din Chicago a descoperit ca atunci cand participantii au trebuit sa-si imagineze durerea altuia, la persoanele cu nivel inalt de psihopatie partile creierului responsabile pentru empatie nu au devenit active. Ba chiar mai sadic de-atat, cand si l-au imaginat pe celalalt in durere, la psihopati de fapt s-a constatat activarea partii creierului implicata in placere !

Exista diferite niveluri de psihopatie.

Imi permit sa afirm ca de obicei un foarte mic procent din toti cei care ajung in institutiile psihiatrice sufera de psihopatie. Marea majoritate a persoanelor care ajung victime ale sistemului psihiatric au suferit un episod traumatizant de viata, episode caruia nu au putut sa-i faca fata, nu a fost cineva langa ei care sa-i insoteasca in durere si sa-i sprijine si au clacat pana la final. Dar acesta este un alt subiect de discutie. Revenind la psihopatie, cei care sufera de aceasta afectiune (impropriu spus caci ei nu sufera) si ajung in sistemul psihiatric sunt deja cei care comit acte de vandalism, de agresiune, omoruri, etc. Eu insa ma voi referi la psihopatii care nu ajung (aproape) niciodata la psihiatru, pentru ca ei nu considera ca au vreo problema. Si pentru ca sunt atat de adaptati social, incat ii gasesti in functii inalte de conducere, foarte apreciati – din exterior, de cei din jurul lor, chiar caractere care ii inspira pe altii.

Mint mult, dar mai ales pe ei se mint !

Iti cunoaste fricile si ti le exploateaza, uneori fara ca tu sa-ti dai seama. Te vrea vulnerabila si izolata pentru ca atunci esti mai usor de manipulat. Prin tot ceea ce face va cauta sa te izoleze de oamenii care te-ar putea ajuta sa vezi altfel lucrurile, si te poate aduce chiar in starea in care tu singura sa respingi oamenii care te-ar putea ajuta! Cu cat mai izolata esti, cu atat mai mult te poate manipula. Spre exemplu, daca locuieste intr-un alt oras sau tara, va urmari sa te convinga sa te muti cu el! Daca nu stii nici limba tarii respective sau legislatia, cu atat mai bine pentru el!

Spuneam ca te vrea “usor” de manipulat… de fapt, cu cat psihopatul este mai dezvoltat din punct de vedere intelectual, cu atat isi va ridica si standardul victimelor pe care le vaneaza pentru ca din acest aspect isi extrage stima de sine. Este cu atat mai mandru cu cat a prins o prada mai buna!

Cand sustine ca toate fostele sale iubite erau nebune, geloase, abuzive, etc., este cazul sa te intrebi daca nu cumva el este cel care sufera de o tulburare de personalitate.

Psihopatii nu-si cer iertare cu adevarat niciodata, in cel mai bun caz isi cer scuze doar formal si numai pentru a te mentine victima lor in continuare. Psihopatii nu simt remuscari, nu au mustrari de constiinta, nu simt vina si sunt incapabili de cainta. Daca sunt in Biserica, ei se spovedesc fara a se spovedi. Exact cum ai citit: se spovedesc fara a se spovedi. Un semn important al sanatatii launtrice este schimbarea interioara, iar psihopatii sunt incapabili de schimbare reala, launtrica. Se spune ca singurele lucruri pe care le schimba sunt mastile si victimele, pentru ca mastile lor se muleaza pe fiecare victima in parte.

Cu toate acestea consider ca exista anumite niveluri de psihopatie in care vindecarea este posibila cu ajutorul stiintei psihologiei,al sprijinului specializat, dar si in taina cea mai adanca a fiintei umane insa persoana trebuie sa aleaga acest lucru.

La despartire te-a tratat tot ca pe un obiect, s-a detasat foarte rapid si foarte usor de tine, ba chiar si-a gasit pe altcineva atat de rapid, la o distanta de timp atat de scurta de la despartirea voastra, incat merita sa te intrebi daca nu cumva avea in vizor alte persoane, inca de cand erati impreuna. Este un semn de sanatate launtrica sa-ti ingadui sa traiesti “doliul” unei despartiri pentru ca, intr-adevar, moare o parte din tine dar se si naste o noua parte in tine. Este semn de noblete sufleteasca sa-ti acorzi timpul necesar pentru a-ti reorganiza gandurile si sentimentele si viata, dar nu vei gasi nici unul din aceste semne de sanatate launtrica la un psihopat.

Tu esti nebuna, doar nu el !

Te trezesti cu o reputatie atat de deformata fata de cine esti tu cu adevarat si constati ca a intors atata lume impotriva ta, mai ales dintre apropiatii tai, incat te poti trezi chiar si cu un diagnostic psihiatric dintr-o data: tu esti nebuna, doar nu el! Si nu exagerez, sunt infinite marturiile! Si nu poti fi inteleasa deplin decat de cineva care a avut o experienta similara, ceilalti vor tinde sa banalizeze ceea ce le vei povesti.

Scriu toate acestea ca un indemn spre constientizare, spre auto-cunoastere (atat de importanta si de protectoare: nu ai idee cat de mult te poate proteja cunoasterea de sine in fata manipulatorilor!), dar mai ales ca un indemn spre asumarea propriilor daruri, a propriei vieti si a propriei fiinte. Ca sa nu ajungi sa ti le asume altii, sa te manipuleze si sa te distruga!

Am abordat acest subiect din perspectiva relationala, intr-un articol viitor voi scrie despre efectele relatiei cu un psihopat asupra victimei.

Daca te-ai recunoscut in ceea ce am scris mai sus, daca ai nevoie de sprijin specializat, daca ai o marturie de impartasit, etc., imi poti scrie la adresa:consilierepsihologicaonline@yahoo.com .

Din drag de oameni,

psih Ana Riciu

Preluat de aici: Willing, Psihoterapie și dezvoltare personală

Fa din simtirea ta sarbatoare a vietii: simti pentru ca esti viu si esti viu ca sa devii ca El, Viata ta cea adevarata

Nu te mai împotrivi! La nimic! Primește tot ce este, toată „răutatea zilei” ca din Sfântul Potir! Fii atent la ce simți și fă din simțirea ta vas al milostivirii Domnului. Îi vei simți mângâierea și vei ști că nu mai e nevoie să lupți, ci doar să primești biruința Lui. Și dacă asta va dura zile sau luni sau ani, nu deznădăjdui! Bucuria, care ne vine prin crucea asumată în numele Crucii Lui, picură în fiecare clipă în inimile deschise vieții ca dar de la El. Oricum ne-ar fi viața, ea poate fi stearpă, fără Prezența Lui, sau roditoare, dacă Îl primim.

Înțelegi? Nu ce ni se întâmplă are importanță, și nici ce simțim (simțire programată de lumea care ne-a deformat și „formatat”), ci ce facem cu ce simțim. Simțirea ne e dată ca să simțim Prezența mângâietoare și iubitoare a Celui ce ne-a dăruit-o. Și El este prezent în toate, prin toate și noi suntem în El și El în noi.
Fă din simțirea ta sărbătoare a vieții: simți pentru că ești viu și ești viu ca sa devii ca El, Viața ta cea adevărată. Și devii ca El primind ca dar de la El, fără împotrivire (pe cât posibil) tot ce-ți aduce acumul zilei! (MS)

Sursa: http://maicasiluana.blogspot.ro

Avem aceeași destinație

Avem aceeași destinație. Drumurile care duc acolo sunt diferite.

Tulburări obsesiv-compulsive pe care e bine să le recunoaștem

Hiperreligiozitatea, fanatismul, fundamentalismul şi literalismul: toate sunt tulburări obsesiv-compulsive (TOC) şi psihoze. Nici unul dintre aceștia nu are nimic de-a face cu credinţa, cu moralitatea, cu dreptatea sau cu preamărirea lui Dumnezeu.

Hyperreligiousity, fanaticism, fundamentalism and literalism: they are all obsessive compulsive disorders (OCD) and psychoses. Not one of them has anything to do with faith, with morality, with righteousness or with worship of God.
Vladika Lazar Puhalo