sâmbătă, 5 noiembrie 2016

O înmormântare împărătească


Î.P.S. Justinian a fost petrecut în veşnicie de 17 ierarhi, sute de monahi, monahii şi preoţi, împreună cu peste zece mii de credincioşi

Joi, 3 noiembrie 2016, a fost ultima zi când trupul neînsufleţit al Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Justinian al Maramureşului şi Sătmarului, trecut la cele veşnice duminică, 30 octombrie 2016, la ora 10,30, în vârstă de 95 de ani, când băteau clopotele la toate bisericile din ţară, s-a aflat în mijlocul credincioşilor pe care i-a slujit, ca arhiereu, peste patru decenii, iar ca preot trei sferturi de veac.
Trupul neînsufleţit ar marelui ierarh a fost dus joi dimineaţa, 3 noiembrie 2016, de la nivelul întâi, în spaţiul de sus al Catedralei Episcopale, pentru a i se face cele trebuincioase plecării pe ultimul drum pământean, iar în ceruri sufletul său să fie aşezat în corturile drepţilor, în rând cu oamenii cei mai iubiţi ai lui Dumnezeu.
Un sobor de 17 ierarhi, în fruntea cărora s-a aflat Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi locţiitor al Episcopului Maramureşului şi Sătmarului, şi multe sute de preoţi, stareţi şi stareţe de mănăstiri, monahi şi monahii, dar şi peste zece mii de credincioşi, au venit să-şi ia ultimul rămas bun de la venerabilul ierarh.

Sobor de ierarhi din ţară şi din străinătate
Soborul ierarhilor a fost alcătuit din Î.P.S. Teofan, Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei, Î.P.S. Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, Î.P.S. Ioan, Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, Î.P.S. Andrei, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, Mitropolit al Clujului, Maramureşului şi Sălajului, locţiitor al Episcopului Maramureşului şi Sătmarului, Î.P.S. Iosif, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, Î.P.S. Serafim, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi Mitropolitul Mitropoliei Ortodoxe Române a Germaniei şi Europei Centrale şi de Nord, Î.P.S. Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, Î.P.S. Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, Î.P.S. Casian, Arhiepiscop al Dunării de Jos, Î.P.S. Timotei, Arhiepiscop al Aradului, P.S. Sofronie, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, P.S. Andrei, Episcop al Covasnei şi Harghitei, P.S. Visarion, Episcop al Tulcii, P.S. Petroniu, Episcop al Sălajului, P.S. Gurie, Episcop al Devei şi Hunedoarei, P.S. Macarie, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, P.S. Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

Multe oficialităţi
Au fost prezenţi la ultima petrecere pământeană a Î.P.S. Părinte Arhiepiscop Justinian senatorii Ciprian Rogojan, Liviu Marian Pop, Sorin Bota, deputaţii Mircea Man, Mircea Dolha, Călin Matei, Octavian Petric, Ovidiu Silaghi, Cornelia Negruţ.
Au mai venit să-l petreacă pe ultimul drum pe Î.P.S. Justinian consilierul prezidenţial Sergiu Nistor, secretarul de stat Victor Opaschi de la Secretariatul de Stat pentru culte, prefectul de Maramureş, Mihai Sebastian Lupuţ, preşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, Gabriel Zetea, împreună cu vicepreşedinţii Doru Dăncuş şi Lucian Morar, preşedintele Senatului Universităţii Babeş Bolyai din Cluj-Napoca, pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, decani de facultăţi de Teologie şi directori de seminarii şi şcoli teologice din cadrul Mitropoliei, şefi de instituţii descentralizate din Maramureş şi Satu Mare, cadre universitare. A fost prezent la Slujba Prohodului şi Cătălin Cherecheş.

Sfânta Liturghie solemnă înainte de Slujba Prohodului Î.P.S. Justinian
În memoria şi onoarea Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Justinian, 11 ierarhi au oficiat Sfânta Liturghie Arhierească lângă sicriul cu trupul neînsufleţit al marelui ierarh maramureşean, cunoscut şi apreciat de întreaga ţară şi chiar de creştinii de peste hotare. Alături de ei, înveşmântaţi sau cu epitrahilul pus, s-au aflat multe sute de preoţi de mir şi arhimandriţi, prosingheli şi ieromonahi din mănăstiri, iar alături de ei, peste zece mii de credincioşi veniţi din toată Transilvania şi chiar din toată ţara. Rar când Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare va mai fi înconjurată de atâţia credincioşi câţi au venit acum să-l petreacă pe ultimul drum pământesc pe Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie Arhierească au fost date de Corala „Arhanghelii” a preoţilor din Epăiscopia Maramureşului şi Sătmarului, împreună cu Corul „Doxologia” al Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, dirijat de pr. prof. dr. Petrică Aurelian Covaciu. Aceste coruri au cântat şi la Slujba Prohodului.

Slujba prohodului
Impresionantă a fost nu numai Sfânta Liturghie, ci şi Slujba Prohodului, unde o mare de glasuri i-au înălţat rugăciuni Bunului Dumnezeu pentru ca sufletul robului Său Justinian, Arhiepiscopul şi Părintele nostru, al maramureşenilor, să fie aşezat în rândul drepţior Săi.
Catedrala era plină de credincioşi încă de dimineaţă, de la ora 9,00, când a fost aşteptat soborul arhiereilor pentru oficierea Sfintei Liturghii Arhiereşti, care, când au venit în Catedrala, s-au oprit mai întâi în faţa sicriului cu corpul neînsufleţit al venerabilului Arhiepiscop.

Minunea de pe faţa Înaltului Părinte Justinian
Din sicriu, parcă te aşteptai ca Înaltul Justinian să-şi ridice capul şi, cu zâmbetul arhicunoscut şi de o bunătate rară, să întrebe: „Ce faceţi aici, fraţilor?”
Dar n-a fost aşa. Un zâmbet, ca prin minune, i-a apărut, însă, pe buze după ce a fost dus în Catedrala de sus, martorii oculari neîncetând să-l imortalizeze cu telefoanele mobile. A fost o minune, spun cei ce au văzut acest lucru.
Dar, vai, în loc de această întrebare au răsunat ectenii de înmormântare, cântece de tristeţe adecvate momentului prohodului, însoţite de plânsul şi lacrimile credincioşilor veniţi să îl vadă pentru ultima dată şi să-L roage pe Bunul Dumnezeu să-i facă odihnă veşnică, binemeritată.


Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României

Un emoţionant mesaj de apreciere a meritelor unuia din cei mai râvnitori ierarhi din România a transmis P.F. Daniel în acest de moment de mare durere pentru credincioşii Eparhiei Maramureşului şi Sătmarului. Mesajul a fost citi de Î.P.S. Mitropolit Teofan.
"Trecerea din această viaţă a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian, Arhipăstor al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, este pentru Biserica noastră o mare pierdere şi o negrăită durere sufletească, se arată în mesaj. Vârsta sa venerabilă şi anii mulţi de slujire arhierească sunt mărturii ale unei mari şi bogate misiuni în slujba Bisericii.
Alegerea şi întronizarea Î.P.S. Justinian la cârma Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului a fost un act de dreptate, recunoştinţă şi cinstire faţă de toţi cei care au luptat şi s-au jertfit pentru ca dreapta credinţă să dăinuie de-a lungul secolelor în aceste ţinuturi româneşti. Înzestrat cu un profund spirit misionar, Arhiepiscopul Justinian s-a preocupat dintru început de rectitorirea acestei eparhii, care nu avea nici reşedinţă episcopală şi nici catedrală adecvată. Cu ajutorul lui Dumnezeu, depăşind multe greutăţi, cu răbdare constantă şi înţelepciune practică, Eparhia Maramureşului şi Sătmarului, condusă de Arhiepiscopul Justinian, are acum o reşedinţă frumoasă şi o catedrală impunătoare, aproape de finalizare. Prin fidelitatea sa faţă de credinţa ortodoxă, tradiţia liturgică şi canonică a bisericii noastre, Î.P.S. rămâne în memoria noastră, a tuturor, ca fiind un ierarh luptător, un păstor dinamic şi un evlavios slujitor liturgic. Totodată, voievodul Maramureşului a fost un mare patriot, iubind şi apărând valorile spirituale şi culturale ale poporului român. La acest moment de mare tristeţe, pentru Eparhia Maramureşului şi Sătmarului şi pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română, în numele Ierarhilor Sfântului Sinod şi al nostru personal, adresăm familiei îndurerate, clerului, vieţuitorilor din mănăstiri, şi credincioşilor îndoliatei Episcopii a Maramureşului şi Sătmarului părinteşti condoleanţe, rugându-ne Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul Cel Veşnic, să aşeze sufletul vrednicului de pomenire Arhiepiscopul Justinian, fratele nostru, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, în cerata Sfinţilor Săi slujitori, care au bine vestit lumii Evanghelia Mântuirii şi a vieţii veşnice. Veşnica lui pomenire din neam în neam”, se mai spune în mesajul P.F. Daniel.

Cuvântul Î.P.S. Andrei
În cuvinte emiţionante a vorbit Î.P.S. Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi locţiitor al Episcopului Maramureşului şi Sătmarului, care şi-a intitulat cuvântul „Voievodul spiritual al Maramureşului şi al întregii Transilvanii”: „Arhiepiscopul Justinian, Părintele nostru, s-a mutat la Domnul după o viaţă frumoasă, în care s-a dăruit pe de-a-ntregul slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor. Îl regretăm toţi, cei ce l-am preţuit, l-am iubit şi am fost beneficiarii căldurii sale sufleteşti. Nici dânsul nu s-a rupt cu uşurinţă de noi. A fost părintele şi voievodul unui număr imens de oameni pentru că a avut inimă mare, îi primea pe toţi, tineri şi bătrâni, săraci şi bogaţi, oameni simpli şi oameni titraţi, creştini practicanţi şi creştini indiferenţi, toţi aveau loc în inima lui. Pe toţi laolaltă şi pe fiecare în parte îi cuprindea în inima lui. Şi le simţea bucuriile şi necazurile. Îl dureau orice suferinţă şi toate păcatele lor. Vedea şi suferinţa publică şi morală din jurul lui. Vedea văduvele, orfanii, bătrânii, oamenii fără sprijin, oameni în lipsuri şi
în nevoi, săracii, oropsiţii şi pe cei ce se luptau cu păcatele. Pe toţi îi îmbărbăta. Vremurile n-au fost uşoare.”

Un emoţionant cuvânt din partea P.S. Justin Sigheteanul

A vorbit apoi Preasfinţitul Părinte Iustin Sigheteanul, cel mai apropiat colaborator şi cel mai fidel ucenic, care a rostit cuvântul de rămas bun, mărturisind câteva lucruri dintre cele mai importante pe care le-au trăit împreună. A fost un cuvânt-mărturisire despre părintele duhovnicesc pe care l-a avut din tinereţe şi care i-a fost naş de călugărie. Un cuvânt spus cu multă durere despre unul din iararhii mari ai ţării. Un cuvânt emoţionant şi dureros în acelaşi timp. Un cuvânt despre clădirea împreună a Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, un cuvânt despre înţelepciunea marelui ierarh.

Înconjurarea Catedralei
Catedrala, al cărei loc l-a sfinţit în 20 iulie 1990, a devenit, ca şi Rohia, biserica sa de suflet, iar bucuria încheierii lucrărilor de ridicare pe verticală, prin aşezarea Sfintei Cruci pe turlă, în 2 august acest an, a fost una din cele mai mari bucurii din viaţa sa.
În această situaţie, nu se putea ca să nu fie depus aici pentru ultimul omagiu în această Catedrală, unde s-a oficiat Slujba Prohodului, iar la plecarea pe ultimul drum pământean să nu fie înconjurată Catedrala împreună cu întreg cortegiul funerar.
Aşa că ultimul drum la plecarea din Baia Mare l-a făcut în jurul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime”, în dangăt de clopote, când i-au fost purtate ca un omagiu însemnele Arhiereşti - Mitra, Omoforul şi Mantia -, şi distincţiile civile pe care le-a primit de-a lungul anilor.

Petrecut cu onoruri militare
Pentru că Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Justinian a fost decorat, în anul 2011, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viaţă, cu Steaua României în grad de cavaler, conform regulamentelor în vigoare a beneficiat de onoruri militare la plecarea pe ultimul drum pământean.
După oficierea Slujbei Prohodului şi înconjurarea Catedralei, înainte de plecare spre Mănăstirea de metanie Rohia, pentru a fi depus în mormântul pe care şi l-a pregătit din timpul vieţii, încă în urmă cu vreo 10 ani, o gardă de onoare special alcătuită i-a dat onorul cu interpretarea semnalului „Stingerea”, după care cortegiul a plecat spre Mănăstirea Rohia, unde îşi va avea locul de veci.

În drum spre Rohia, clopotele bisericilor au plâns după Î.P. Justinian
Dacă de la trecerea sa pe drumul eternităţii, clopotele bisericilor din întreaga Eparhie au fost trase în fiecare zi timp de 5 minute, iată că plecare Înaltului spre Rohia, drum pe care l-a parcurs de mii de ori în cursul vieţii, a fost făcută în dangătul continuu al clopotelor bisericilor de pe traseu, dar şi din întreagă Ţara Lăpuşului.
Pe drum, grupuri de credincioşi şi copii, cu lumânări şi candele aprinse în mâini, au ieşit în întâmpinarea sa, pentru a-i aduce un ultim omagiu, pentru a-i mulţumi pentru sfinţenia care a aşezat-o, prin rugăciunile Preasfinţiei Sale, peste Episcopia Maramureşului şi Sătmarului.

Sosirea la Rohia
Credincioşi mulţi, ca la o sărbătoare a hramului, aşteptau sicriul cu trupul neînsufleţit al Î.P.S. Justinian în faţa Altarului de Vară şi pe cunoscutele trepte din faţa Paraclisului. Alături de mulţime de credincioşi am numărat peste 100 de preoţi din Ţara Lăpuşului, din Baia Mare şi de mai departe şi mult mai multe monahii din toate mănăstirile de mai aproape sau de mai departe.
Despre Slujba Prohodului, personalitatea sa duhovnicească şi ceea ce a însemnat Î.P.S. Justinian pentru Ţara Lăpuşului,pentru Rohia, pentru Episcopie şi pentru Ortodoxie au vorbit Î.P.S. Mitropolit Serafim şi P.S. Iustin Sigheteanul.
După oficierea celor după rânduială, sicriul, purtat de monahi ai Mănăstirii Rohia, a fost purtat în jurul bisericii, în dangăte de clopote şi sunet de toacă şi dus până la mormântul de la poarta mănăstirii.
Aici, cei patru ierarhi prezenţi i-au citit rugăciunile de la mormânt, după care a fost aşezat cu grijă la locul de veci, de lângă poarta mănăstirii, ca să-i poată întâmpina pe cei ce vin la mănăstire şi să-i petreacă pe cei ce pleacă.
xxx
A fost o înmormântare împărătească, pe măsura personalităţii Î.P.S. Justinian, după cum s-au exprimat mai mulţi participanţi.

2 comentarii:

Pr.Victor spunea...

Am fost acasă în acea zi, am urmărit la televizor toată slujba, m-am bucurat pentru smerenia vrednicului ierarh, merita o slujbă atât de frumoasă, merita plecarea spre cer în rugăciunea celor mulţi, a celor pe care i-a păstorit atât de frumos.

Ramona spunea...

Da...O să ne fie foarte dor de sfinția sa, foarte dor...